Blogul de stiri

Da, o nouă tură montană care a început bine dar nu s-a terminat tocmai cum ne aşteptam, Munţii Trascăului. Acestea s-au petrecut chiar la începutul vacanţei de Paşte, mai exact 11-13 aprilie 2009. Tura am plănuit-o cu multă vreme înainte, ne-am organizat din timp, am făcut antrenament săptămânal, era acel subiect de care nu scăpam ori de câte ori ne întâlneam cu toţii (în final toate au fost de prisos).

Am ajuns în Turda la ora 09:30 unde am aşteptat un microbuz care să ne ducă până la Moldoveneşti, un mic sat din apropriere, deşi planul trebuia să decurgă altfel, ne-am adaptat şi am restabilit traseul.
Deoarece nu am de gând să o lălăi prea mult şi nici că-mi place, am să fac un mic rezumat al traseului pe care l-am parcurs şi zonelor de camping (vezi harta).

Într-un final am ajuns în Moldoveneşti, puţin mai greu deoarece am avut cu greu loc în microbuzul supraîncărcat, noi fiind şase şi cărând fiecare peste 25kg/rucsac. Din acest sat am pornit pe traseul (linie roşie) care ne-a dus până la Piatra Secuiului de lângă satul Rîmetea (Torocko), un mic sătuc montan secuiesc, foarte curat şi foarte bine amenajat. Acolo, în Rîmetea, am ajuns târziu şi foarte extenuaţi (de obicei se întâmplă aşa în prima zi), am campat la ieşirea din sat undeva pe o pajişte, vremea a fost bună, somnul a fost uşor.

Duminică, a 2-a zi a scurtei ture (din cele 4 propuse), am plecat din Rîmetea spre Colţeşti, alt sat secuiesc aflat undeva la aproximativ 4 km distanţă, unde am vizitat de la distanţă Cetatea Trascăului. Din Colţeşti am pornit la drum până în Izvoarele de unde urma să pornim pe traseul care într-un final trebuia să ajungă la Cheia, un sat părăsit din zona Cheilor Râmeţului (altă poveste), dar acolo nu am mai ajuns deoarece starea noastră fizică nu era precară, rucsacii erau mult prea grei, iar prelungirea turei nu era posibilă. Am ajuns în punctul în care ne-am sfătuit (certat, mult mai bine zis), eu cu încă un prieten doream continuarea traseului indiferent de dificultăţile la care ne-am fi expus, dar votul a fost 2 contra 4 astfel ne-am întors în satul Izvoarele, apoi în satul Vălişoara unde am campat peste noapte. Astfel am încheiat o poveste scurtă, care încă îmi provoacă mustrări de conştiinţă (ştiu că puteam să terminăm tura!). Pe lângă faptul că am fost cu toţii dezamăgiţi de noi înşine, am pierdut ocazia să vedem monumente spectaculoase ale naturii şi multe alte frumuseţuri din Apusenii noştrii dragi (Huda lui Papară).

Vă invit să vizionaţi pozele pe care le-am făcut aici.

Nu lăsaţi mizerie în urma voastră, respectaţi muntele şi natura exact aşa cum vă respectaţi pe voi înşivă!

Succese!