Blogul de stiri

Oricat de frumoasa ar fi viata noastra, adolescenti sau in floarea varstei, nu uitam sa aruncam priviri in trecut si in prezent si sa ne intrebam de ce. De ce viata noastra nu a fost si mai frumoasa decat este, de ce nu am stiut ieri ce stim azi, de ce cei din jur parca zambesc mai mult...de ce, de ce...de ce!

Uneori viata te loveste brusc cu o surpriza neplacuta si incepi sa reprosezi destinului cat de tragic s-a cuibarit in sufletul tau. Analiza unor clipe din trecut te trezesc in a realiza ca de fapt ai simtit din timp ca la usa ta ar putea bate un moment negativ. Dar cum nu ai stiut la timpul potrivit sa pui un scut in calea unei suferinte acum te simti mai bine gasind vinovat destinul.

A esua poate deveni o arta. Se intampla atunci cand incepi sa inveti din esecuri.

Uneori trebuie sa accepti ca lucrurile au o anumita ordine si ca oricat te-ai stradui tu sa le schimbi nu pot fi rearanjate. Asezi intr-un colt mic o farama de speranta crezand ca poate totusi ceva se va schimba dar ajungi la concluzia initiala a acceptarii. Nu e confortabil sa accepti ceva pentru care ai luptat sa fie altfel sau care ai sperat ca-si va schimba forma. Dar trebuie sa te obisnuiesti ca minunile sunt de cele mai multe ori irealizabile daca nu stau in puterea ta.

Nimanui nu ii place sa o dea in bara, asta mi-e clar. In plus, cu cat ai o parere mai buna despre tine, cu cat te iubesti pe tine mai mult si cu cat tii mai mult la imaginea pe care altii si-au facut-o despre tine, cu atat acceptarea esecului este mai dureroasa.

In ce moment ajungi sa te saturi de ceva sau cineva? In ce moment ajungi sa nu iti mai pese de ceea ce odata insemna totul in viata ta? Ce declic emotional se produce cand intr-o dimineata, te trezesti si nu mai simti dorul acela imens, dor care iti umplea intreaga fiinta si, in acelasi timp, iti crea un gol imens in suflet?

Sunt momente in care vrei sa iei oamenii de umeri si sa ii zgaltai. Sa se miste sufletul in ei. De cele mai multe ori, nu fiindca ti-ar pasa foarte tare de ei, ci fiindca ti-e teama de ce ai putea deveni tu daca nu ai face tot posibilul sa fie bine.

Ce inseamna sa te adaptezi la o lume nebuna daca nu sa iti creezi si sa crezi in propria-ti nebunie? Propria realitate.