Blogul de stiri

Cum putem defini prietenia? Cum intelegem prietenia? Cum ne comportam cu prietenii? Sunt foarte multe intrebari cu mult prea multe raspunsuri. Ceea ce va voi scrie aici este parerea mea personala legata de acest subiect.

Prietenia pentru mine inseamna sa am o persoana alaturi (de sex feminin sau masculin) cu care sa ma pot sfatui in legatura cu diferite situatii care apar in calea mea. Un prieten este acel om care imi asculta povestile, care rade alaturi de mine, plange alaturi de mine, ma sfatuieste cand e nevoie. Acea persoana trebuie sa ma accepte asa cum sunt. Stiu ca se aseamana foarte mult cu imaginea iubitului, dar nu este chiar asa. Iubitul, pe langa aceste calitati, mai are si altele.

Un prieten este un om care te accepta asa cum esti, cineva care iti spune sincer ceea ce simte despre tine sau faptele care le faci fara ca tu sa te superi sau sa te simti judecat. Un prieten este acea persoana care iti acorda incredere si te accepta asa cum esti.

Decat sa am ca prieten persoane care ma mint in fata sau imi ascund multe lucruri, mai bine fara. Decat cineva care se foloseste de mine cand are el/ea nevoie si apoi te ignora, mai bine nimic. Ma dezgusta persoanele care stiu doar sa primeasca ajutorul altora dar care la randul lor fug de responsabilitatea de a fi macar sinceri cu mine. Se zice ca daca esti un prieten adevarat ajuti fara sa ceri nimic in schimb, insa eu consider ca daca ajut un om, macar sa fie sincer cu mine. Nu cer sa ma ajute si el sau sa ma rasplateasca cu ceva, doar sa fie sincer cu mine.

Din pacate, foarte putine persoane pot spune ca au un prieten adevarat, un prieten pe care sa se poata baza. Si as vrea sa ii felicit pe cei care au parte de o astfel de bucurie.

Singurele persoane pe care le pot considera prietene sunt cateva fete, care acum au devenit femei, pe care le cunosc de cand eram mica si o persoana care mi-a fost alaturi in momente in care aveam nevoie de cineva care sa ma ajute. Si pot spune ca, chiar daca nu vorbesc des cu ele, ele imi sunt in suflet si sunt sigura ca daca voi avea vreodata probleme, ele ma vor ajuta si eu voi face la fel fara ezitare.

Dupa parerea mea, este bine sa ai intotdeauna un prieten alaturi de tine, pe cineva pe care sa te poti baza in diferite momente ale vietii, sa ai cu cine vorbi in momentele cand te simti singur, sa ai cu cine te sfatui cand ai probleme in dragoste sau cand ai bucurii.

Toti ne dorim un astfel de personaj alaturi de noi, dar de ce oare unii sunt atat de misoginii si atat de falsi incat sa profite doar de bunatatea ta si de naivitatea ta, sa se foloseasca de sfaturile si ideile tale fara macar sa aiba curajul sa se uite in ochii tai si sa iti spuna cu sinceritate ceea ce simt.

Uneori ma gandesc sa nu mai imi deschid sufletul la nimeni si sa ajut doar necunoscutii, macar de la ei nu am pretentia sa fie sinceri cu mine. Doar ca de multe ori dorinta de a avea un prieten de nadejde langa mine ma face vulnerabila din punctul acesta de vedere. Si de aici si nemultumirile ce apar. Nu pot sa inteleg si nici nu cred ca voi putea sa inteleg vreodata rautatea asta din oameni.

Cum as putea sa imi fac prieteni noi, daca eu dau tot peste exemplare de genul?