Blogul de stiri

Trecem prin viata muti si surzi, uitam care ne e scopul, sau poate ca nu vrem sa il constientizam deloc.

E o mare pierdere ca in scoli nu se fac programe si cursuri despre ?viata trece, nu este vesnica?.

Si despre ?mai important ca orice bun material pe lumea asta este omul de langa tine?.

M-am confruntat si eu cu intrebarea spinoasa ?Cine sunt eu?? si, destula vreme, nu am reusit sa gasesc adevaratul raspuns.

De pe lista mea cu definitii uitasem sa trec ca sunt om si, o data cu mica mea omisiune, pierdusem din vedere si dreptul meu la dragoste, chiar si la fericire.

De cate ori ma indragostesc, ma preschimb intr-un om simplu, simplu de tot.
Dar uneori ma intreb daca nu cumva gresesc. Daca nu cumva dragostea trebuie sa aiba in ea o urzeala de ite strategice, care s-o tina cat mai aproape de fagasul fericirii.
Interogatii despre cum sa iti faci dragostea sa dureze o viata, despre cat de buna sau rea e gelozia intr-o poveste de dragoste.
De ce, daca iubim pe cineva, ne lovim de rigorile unei societati care ne impiedica sa spunem asta ?din prima??ca poate?.vom fi raniti. Asa si? Nu exista dragoste fara suferinta, fix la fel cum nu exista zi fara noapte, si orice alta combinatie contrastanta insa formata din elemente interdependente.

El si ea. Se cunosc.Se plac. Sunt atrasi unul de celalalt. Fac sex.Comunica, se inteleg bine. Se distreaza impreuna. Se ajuta. Se alina.unul pe celalalt.Isi aduc fericire unul celuilalt.
In mod evident, din descriere rezulta ca se iubesc. E, insa pentru ei NU este chiar atat de evident.. Nu-si fac declaratii, nu-si exprima sentimentele cele mai profunde, pe baza rationamentului ?am timp, trebuie sa treaca timp, n-a trecut destul timp? (asta ca sa nu vorbesc de cazurile triste spre penibile ?nu e el ?alesul? ca nu are studii superioare sau alta prostie impusa, din nou, tot de o societate a consumului) samd. Si a doua zi, el moare. Sau ea moare.
De-o viata intreaga caut raspunsuri. Dar gasesc mereu doar intrebari, altele si altele.
Cum e sa te dai la o parte? Dupa parerea mea, cea mai adanca liniste sufleteasca o experimentezi in momentul in care renunti la tine, la egoism si la orice alt sentiment negative, si iubesti persoana de langa tine, fie ea mama, tata copil, alta ruda, prieten sau iubit. Il iubesti, il ingrijesti, il faci pe plac, il asculti, il mangai, il imbratisezi, ii alini suferintele, si lipsurile, ii daruiesti timpul tau.
Mi-am gasit intre timp cateva raspunsuri care conteaza si m-am impacat cu toate celelalte, mai mult sau mai putin corecte, mai mult sau mai putin insemnate.

Psihologic vorbind este de fapt o tulburare emotionala. Omul este proiectat sa fie egoist. Ne nastem singuri si murim exact la fel, oricat ne-ar placea sa credem altceva. Indiferent cine este alaturi de tine, aceste doua actiuni sunt absolut si fundamental, individuale.

Multi ma acuza de prostie. Din pacate (sau din fericire) asta este felul meu, si a catorva alti oameni ca mine, de a fi. Pierd timp pentru altii, ma bucur pentru altii, sunt aproape de altii aproape cum nu sunt nici de mine.

Sunt om si nimic din ceea ce e omenesc nu-mi e strain.

Iar daca dincolo de toate acestea raman si alte rosturi ale mele care merita sa fie luate in seama, accept si ma supun.

Nu facem lucruri pur dezinteresate pentru binele celuilalt. Ok. Ii spun ca il iubesc, DAR astept acelasi lucru in scimb. DE CE? Daca iubesti pe cineva, daca ii doresti binele, NU astepti nimic in schimb.

Si doar din cand in cand indraznesc sa le amintesc celor de langa mine ca intrebarea ?Cine sunt eu??, adresata in mod onest, poate face minuni intr-o viata de om.

Dupa Alice Nastase Buciuta