Blogul de stiri

?Copilul rade: Intelepciunea si iubirea mea e jocul!
Tanarul canta: Jocul si intelepciunea mea-i iubirea!
Batranul tace: Iubirea si jocul meu e intelepciune!?

(Lucian Blaga, ?Trei fete?)

Pasim cu fiecare zi spre o noua etapa a vietii si ne indreptam cu pasi repezi pe un drum. Poate necunoscut, poate acelasi mereu, poate presarat cu surprize si asteptari. Acest drum pe care pasim de ceva timp vrem sa fie al nostru, vrem sa fie unic, sigur si sa ne duca la destinatia dorita.
Numai ca acest drum are urcusuri si coborasuri, uneori cararea este prea luminata, alteori pasim nesigur in intuneric, uneori drumul este ingust, alteori larg si nu de putine ori presarat de bifurcatii si intrebari. Incotro? Intrebari, directii si posibilitati. Posibilitati de a face ceva, de a fi cineva, de a cunoaste, de a deveni sau de a iubi. De a spune DA sau de a spune NU. De a vedea in fiecare zi o oportunitate sau un obstacol, un inceput sau un sfarsit, de a pasi cu incredere sau de a fi condus, de a deschide o usa sau de a ramane in fata ei asteptand. Asteptand ce? Ca cineva sa-ti dea curaj pentru a deschide usa, ca altcineva sa deschida usa? Atunci poti fi sigur ca inca nu ai devenit cineva, nu ai aflat nimic in tot acest drum, ci doar ai imitat diferite modele intalnite fie pe marginea drumului, fie in intersectii.Si inaintam astfel, fie cu pasi marunti, fie cu pasi repezi, altii poate chiar cu viteza gandului, fara a sti incotro si cand se va sfarsi acest drum. Iar ceea ce este mai trist e faptul ca nu vom sti daca am pierdut sau am castigat dupa ce am trecut linia de sosire. Ceea ce este cert e siguranta ca toti vom trece candva aceasta linie.
Iar daca eziti cumva pe drumul tau priveste in jur si afla ca: fiecare om de succes a fost candva copil neajutorat, fiecare stejar a fost candva o mica ghinda, fiecare varf de munte a fost candva o mica incretitura a pamantului, fiecare cladire doar o schita pe hartie, fiecare mangaiere o atingere de mana, fiecare lacrima a fost candva tristete.