Despartire Despartire
Stiu ca exista o multitudine de bloguri sau pagini web in care se povesteste despre despartire, despre cum sa treci cat mai usor peste aceasta etapa din viata. Eu sper insa, ca ceea ce scriu aici sa nu se mai fi intalnit si in alte parti. Nu vreau sa dau nici un sfat despre cum sa te desparti de partenerul de viata, sau ce sa faci ca sa iti treaca supararea mai repede.
Este clar ca in momentul in care incepi o relatie personala ai anumite sperante si vise. Unii sunt mai realisti, alti mai visatori in ceea ce priveste felul cum decurge o relatie. Eu tind sa sper ca sunt cat se poate de realista, chiar daca de multe ori imi dau seama ca dorinta de a avea ceva stabil uneori m-a facut sa nu vad anumite semnale cum ca relatia nu ar fi atat de roza cum as fi vrut eu sa fie. Am trecut prin faza aceasta, si sper ca din acea greseala am invatat ceva.
Ce nu imi place mie insa, este femeia care intra intr-o relatie pe interes, si aici nu ma refer numai la interesul personal de a avea stabilitate si pe cineva alaturi in fiecare noapte, ci si la interes material. Si mai mult, in momentul in care barbatul isi da seama ca nu se potrivesc, si dupa ce ii arata ca de fapt amandoi sunt caractere diferite, ea este cea care sufera enorm din dragoste. Ea este cea care plange zile si nopti. De ce? Pentru cei de langa ea, motivul este ca si-a facut iluzii, ca s-a indragostit ca o nebuna de persoana nepotrivita...Iar pentru ea, fiindca ii este ciuda ca nu i-a mers planul pana la capat. Si sta si sufera, si asteapta mila altora, in mare parte a celor de sex opus, bineinteles, ca sa isi caute urmatoarea prada.
Ce vreau sa spun este ca nu inteleg de ce atat teatru?Sa fiu sincera, toate astea mi se par copilarii. Adica ajungi la o varsta cand in momentul in care vezi ca nu mai merge o relatie, eu zic ca esti destul de matur sa inchei relatia fara trambite si amenintari la sinucidere.
Iar daca chiar plangi, fa-o in camera ta, fara sa te auda nimeni. Accepta situatia ca un om matur si mergi mai departe.
Consider ca un om curajos este acela care accepta cu demnitate infrangerea si merge mai departe. Sa lasam la o parte ideile de telenovela si sa ne comportam toti cu maturitate.
Inchei cu un citat preluat de aici http://hidejenny.wordpress.com/2009/...avea-rabdare/:
Timpul nu mai avea răbdare.
December 27, 2009 by jenny
Te desparţi de mai multe ori până te desparţi, iar când e să fie de-adevăratelea simţi cum moare pentru tine speranţa fericirii despre care nu bănuieşti ce întindere are în fiinţa ta şi cât de adânc este ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseşi că e autonomă şi nu poate fi alungată de nimic.
Ştiinţa de a rămâne tu însuţi în împrejurări care te depăşesc se învaţă.
Şi sufletul? Un abur care trăieşte şi el şi se tot plimbă.
Dacă durerea trebuie stăpânită fiindcă îndurerează şi pe alţii, bucuria prea mare trebuie şi ea stăpânită, fiindcă poate fi rău înţeleasă.
Fiinţa noastră e la discreţia celorlalţi, nu apari tu în ochii unuia aşa cum eşti, ci cum au reuşit alţii să sugereze o imagine despre tine.
O femeie poate să ierte orice, în afară de faptul să nu-ţi pese de ea.
E plăcut şi îndrăzneţ să gândeşti, dar dacă gândirea nu duce la acţiune, ce rost mai are?
Marin Preda, citate.

Sa fiu sincera, toate astea mi se par copilarii. Adica ajungi la o varsta cand in momentul in care vezi ca nu mai merge o relatie, eu zic ca esti destul de matur sa inchei relatia fara trambite si amenintari la sinucidere.
Iar daca chiar plangi, fa-o in camera ta, fara sa te auda nimeni. Accepta situatia ca un om matur si mergi mai departe. 
Email Blog Entry