Blogul de stiri

Vorbind de unul singur, din ce în ce mai tare:

Trist! Am inceput sa cred ca Romania nu mai este dorita nici macar de romani.

Romanii au de doua ori mai multe biserici decat institutii in care se pot educa sau isi pot ingriji sanatatea. In ultimii 20 de ani, statisticile arata ca numarul bisericilor a crescut ametitor, in timp ce numarul unitatilor de invatamant si cel al spitalelor a scazut constant. Dupa 1989, in Romania au aparut aproape 4.000 de biserici noi, adica aproximativ 200 pe an sau o biserica noua la fiecare doua zile, arata un studiu APADOR Elvetia si Fundatia Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta, citat de publicatia Le Courrier des Balkans. In comparatie, fata de 1990, avem de trei ori mai putine scoli, iar numarul paturilor din spitale aproape s-a injumatatit. In 19 ani, statistic, au disparut in medie 1.056 de scoli pe an, adica trei pe zi. Numarul paturilor din spitale a scazut cu o medie de 3.835 pe an, iar din 2000 pana in 2009a disparut in medie un spital pe an.

Aia pe care nu-i intereseaza sunt idiotii, pentru ca religia/credintele ii afecteaza. Statul roman a cheltuit pe culte sute de milioane de euro, si o gramada de oameni au murit pentru ca nu au existat bani pentru o operatie... se construiesc biserici cate una la doua zile, si exista oameni care nici nu pot sa viseze la o casa...

Daca romanii ar avea mai multi copii, ati vedea atat scoli, cat si biserici. Deocamdata, este nevoie mare de mila Lui Dumnezeu, pentru a nu disparea ca neam. Cand ne vom purta ca fratii unul fata de altul, atunci vor inflori gradinitele si scolile si se vor imputina spitalele.

Intr-o alta ordine de idei:

Nu mai înţeleg nimic din orice mă înconjoară. Nu că am înţeles vreodată, dar de la un timp, rămân relativ prost când văd cum prostia naturală se manifestă nestingherită. Încerc să trag o linie, să mă uit în jur, să-mi regândesc poziţia.

Există atribute ale existenţei umane care se potenţează reciproc. De exemplu, prostia şi politeţea.

Modul cel mai simplu de a scrie nimic despre nimic, e să înjuri. Dar nu înjuratul ca la uşa cortului, ci adoptând o poziţie contrarie clară despre tot ceea ce apare, indiferent de context. Practic, fiind nemulţumit şi frustrat în permanenţă. Totul e prost şi nedemn de superficialul tău ego care nu te lasă să vezi vidul monoton în care exişti.


În comunism oamenii nu erau lăsaţi să se bucure de libertate şi majoritatea luptau pentru ea şi o venerau pe ascuns. Acum, toţi trag spre acvarii. Nicio problemă. Trăieşte în acvariu pretinzând că îţi trăieşti viaţa.


Selecţia naturală a uitat România, ţara în care nici Apocalipsa nu se încumetă să vină.

Se zice ca speranta moare ultima si vorbele astea rasuna de undeva din strafundul nostru cateodata sau chiar daca nu o fac tot raman undeva ascunse. Intr-o situatie in care pierzi ceva, chiar daca iti doresti cu adevarat ca asta sa nu se intample dar nu ai control asupra situatiei, nu iti ramane decat sa speri ca totul va fi mai bine.

Viata e greu! Hai sa mori tu?! Viata e complicata pentru ca tu nu-i accepti simplitatea, aia din jur sunt la unison cu tine si uite de-aia suntem mai repede plini de regrete si cu fete lungi.

?? e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!?

Paulo Coelho "Zahir "