Blogul de stiri

Cine suntem noi...!!!!!!!!??????????

4 Comentarii

on 08-05-2010 at 19:49 (497 Afişări)

Incerc sa fiu scurt,nu stiu daca o sa reusesc dar nu mai vreau sa provoc dureri de ochi.

Am primit un mesaj pe care sint convins ca l-au primit multi dintre voi, genul de mesaj-manifest, citeste si da mai departe; m-a impresionat. Prin urmare adaptez un text in varianta mea dar meritul nu e al meu, nici ideea nu e a mea.

E vorba de noi,generatia anilor 60-70-80 si voi...copiii nostrii.

Cine sintem noi? Sintem cei care tastam cu greutate acum, pentru ca la noi minune a fost calculatorul de birou Felix... mare cit o casa de marcat mai micuta din zilele noastre. Numerele pe display erau verzi... calculam aiurea noaptea cu lumina stinsa ca sa vedem luminitele alea.

Noi sintem aceia care ascultam muzica la radio... iar mai apoi la casetofon. Ne simteam bine impreuna ascultind ABBA, Boney M si mai apoi Modern Talking.

Sintem caraghiosii care umblam prin oras carind dupa noi valiza aia de magnetofon Majak...si 2 saci de benzi ORWO sau Scotch,BASF sau AGFA. Stiai ca e bairam undeva.

Sintem cei care mergeam la chefuri, la ceaiuri, la chindii sau la bairam la cineva acasa, care punea o masa intr-un colt pe care aseza salam si brinza si mai ales salata boeuf si oua umplute. Rar vedeai altceva.

Dar sintem generatia care nu ne-a interesat asa de tare mincarea. Noi n-o aveam de felul nostru asa ca nici nu stiam sigur daca e bine s-o ai.

Sintem timizii care nu ne sarutam prietenele pe strada, nu era frumos, oricum ele n-ar fi acceptat asa ceva de la primele 32 de intilniri.

Sintem oamenii simplii care ne bucuram prin parc daca vata pe bat se prindea de barbitele voastre,copiii nostrii si va sarutam mamicile dupa cite un copac,ca sa nu ne vedeti voi si sa ne bucuram cind simteam dulceata zaharului pe buzele frumoaselor noastre.

Sintem cei de care ati ride copios acum stiind ca ne dadeam smecheri daca aveam pile si ne rasfatam prietena cu Pepsi si nu Ro-Cola,Fruct-Cola,Lamaita,Zmeurata si alte bunataturi comuniste si sintem cei care stateam la cozi interminabile ca sa apucam banane sau portocale de sarbatori pe care le piteam de voi prin casa ca sa nu ramineti taman de Craciun fara asa ceva.Le luam de fiecare data cu o luna inainte verzi...ca sa se coaca atunci.Sintem cei care am purtat costumul de la nunta si rochia de la cununie si cu alte ocazii,pantofii la fel.Sintem cei pentru care a insemnat ceva sa ai pantofi din piele sau blugi originali.Stiam marca blugilor dupa cusatura de pe buzunarele de la spate... Levi's, Lee, Rifle, Brooklyn. Sintem cei pentru care tricoul marinaresc era moda.

Sintem niste creaturi fantastic de misterioase: Va dati seama copii,noi nu aruncam niciodata o bomboana scapata pe jos,suflam pe ea si o mincam.Si n-a murit nimeni de la virusi.

Ne urcam in pomi dupa cirese si mere acre si fugeam de paznici cu buzunarele pline. Nu mai apucam niciodata sa spalam fructele furate,le mincam asa si doamne ce bune erau! Nici de asta n-a murit nimeni iar voi ati iesit sanatosi si frumosi.

Mergeam pe bicicleta fara casca si fara vesta reflectorizanta...pe Pegas si pe Tohan iar mai apoi pe biciclete rusesti. Si de data asta am ocolit moartea.

Greu de crezut nu? Dar cine sa te omoare? Ca erau citiva care aveau masini,Dacia 1300 sau Skoda 100S sau Lada 1200 si Moskwici. Mergeau incet si nu te calcau.

Sintem primii care am descoperit filmele la altceva decit la televizor. Inchiriam un video si 7-8 casete si ne stringeam la cineva acasa cu ferestrele camuflate sa nu se vada din strada. Nu stiai ca-s mai multi de 5 persoane undeva decit daca intrai si vedeai in hol incaltamintea.

Acum stii ca e lume adunata dupa masini,omul si masina. Vedeam filme cu batai,comedii sexy...nu rideam la comedii clasice,rideam cind isi aratau unele titele de ne stricam!

La filme de groaza ne stringeam prietenele in brate,pe mamicile voastre si profitam de ele,le ocroteam ca niste masculi adevarati,ele cu fata la pieptul nostru,nefiind in stare sa se uite cum se taiau acolo maini si picioare cu drujba iar noi cu degetele bagate peste tot.Spre dimineata bagam porno si ne sarutam in draci.Sintem generatia pe care o ustura buzele de atitea sarutari.Am crescut cu Stan si Bran si Charlie Chaplin,cu Donald,Woody si Pluto,atit cit ne permitea regimul.Am suferit la Om bogat om sarac,Dallas,Pe aripile vintului si la Pasarea spin sau sclava Isaura.La ora filmelor nu mai era nimeni pe strada.

Am fost primii soimi ai patriei si primii pionieri.Mindrii de uniforma noastra,de insigne si trese. Invatam ca sa primim insigne de elev fruntas, sanitar priceput sau cu rezultate bune la PTAP-pregatirea pentru apararea patriei. Cei mai buni erau comandanti de grupe,cel mai bun era de detasament iar sub ei erau sanitarii pe fiecare grupa. La sedinte se prezenta raportul,grupa a III-a cu un efectiv de 12 elevi,prezenti 11 absent unul, este gata pentru inceperea activitatii. Raporteaza comandantul grupei a III-a... La activitatile pe scoala se ridica steagul si se cinta imnul de stat. Invatam si ne ajutam colegii mai slabi...era ceva normal la fiecare clasa. Serbarile erau marcate de scenete, coruri si intreceri sportive. Am fost generatia care practica sportul de 2-3 ori pe saptamina si pentru care erau obligatorii sortul negru, tricoul alb si tenisii chinezesti.

Am fost in practica la porumb, la sfecla sau la rosii. Desi eram carati cu tractoarele pe cimp, nu realizam cu mintile noastre de copii ca eram exploatati.

Ne jucam si acolo,mincam rosii murdare de foame si beam apa din galeata din capul rindului toti cu aceeasi cana de metal. Ne buluceam acolo,fete si baieti si ne asteptam rindul la cana cu apa data de invatator sau de diriginte. Aveam norma ca orice muncitor zilier la cules de fructe.

Stiti ceva? Alta minune,n-a murit nimeni nici de asa ceva. Sintem ULTIMII care am strigat 1,2,3...vine dupa ei...ULTIMII care am strigat tara tara vrem ostasi... ULTIMII care am aruncat o minge in sus strigind numele unei tari...Argentinaaaaaa si fugeam, toti aveam nume de tari si cea strigata trebuia sa prinda mingea si sa loveasca un copil cu nume de tara.

Sintem ULTIMII care am jucat pac-pac sau ratele si vinatorii. Nu se compara cu Mario sau Counter Strike...noi eram mai prostuti,mereu jegariti,mereu cu tenisii rupti,mereu transpirati dar nici unul din noi bolnav.Alta minune,nu?

Sintem cei care am facut sau nu o facultate. Nu era o moda. Luai sau nu luai,era simplu. Invatai sau nu invatai,era si mai simplu.

Dar nu faceai o facultate ca sa fi si tu ca tot blocul,platind o taxa anuala! Sintem generatia care fluieram la geam ca sa iasa cineva afara...nu dadeam bip...sintem cei care am crescut si v-am crescut cu ciocolata CIBO, Candia... pufarine, Eugenia si bomboane.

Pentru noi, bomboanele nu aveau nici o marca. Erau bomboane si atit,mentolate cu cacao pe ele sau cu lapte. Dar ce ne bucuram cind le gaseam prin sacosi!

Sintem tinerii care au iubit curat...mergeam pe jos 5-6 kilometrii pentru fata viselor,daca statea mai in vale si mai toti le invitam la cofetarie sau la film.

Da... mergeam la film, nu la Multiplex... nu la pizza, nu cu sute de mii cheltuite in Mall, nu cu bauturi fine. Mamicile voastre erau asa de dulci si de timide ca nu indrazneau sa ceara ceva, noroc ca eram noi mai bazati... cind luam floricele si oranjada ne parea rau ca am trait atunci si nu acum cind ne puteam filma cu ce cheltuiala faceam noi!

Si chiar... nu ne filmam... noi ne pozam mereu alb-negru... cautati in cutia secreta a parintilor si o sa vedeti cit de simpla era viata cind nu-ti doreai altceva decit sa ai un copil cu fata iubita.

Da...stiu...sintem caraghiosi cu hainele alea largi...cu frezele alea...dar eram dintr-o lume care nu ne oferea altceva.

Ne imprieteneam usor si prieteniile noastre durau mult. Pentru ca eram la fel, ne imbracam la fel, gindeam la fel. Ne imprumutam o juma de paine, o ceasca de lapte, o cana de zahar sau de ulei si tineti cont... IMPRUMUTAM VECINII DIN RATIE... Doamne... e greu sa mai vezi asa ceva azi! Noi sintem cei care mergeam cu trenul la munte. Taticii vostrii aveau bocanci si nu pantofi de lac ca acum... se dadeau jos din tren si nu din ,,gipan'' ... aveam haine de munte, trening, jambiere si hanorace din pinza de cort si nu tricouri smechere Armani si D&G... falsuri ordinare cu strassuri!

Mamicile voastre nu erau sclifositele de azi, nu stiau ce inseamna un aer conditionat, carau fara rusine si fara fite un rucsac, beau apa chioara de izvor fara teama ca ar putea crapa din cauza bacteriilor si miroseau frumos a Farmec 16.
De fapt...toti miroseam a Farmec 16 pentru ca ala era,cu ala ne dadeam.

Fumam Snagov sau Cismigiu... care semana cu Kent-ul de departe, fumam si Kent cind aveam bani dar si BT.

Berea Azuga era Heineken pentru noi dar era asa de buna rece incit nu cred ca voiam altceva cind eram obositi.

Mergeam pe munte si ne salutam cu cei pe care-i intilneam cu Ahoy.... salutul universal pe munte, azi risti sa te bagi aiurea in seama daca saluti pe cineva!

Fetele noastre ne bucurau cu prajituri facute in casa... era felul lor de a ne arata dragostea. Ne mindream cu ele si nu se chinuia nici una sa arate altfel decit este. Cred ca macar pentru curatenia sufletelor lor ar trebui apreciate mai atent de voi...azi. ACUM!

Mai tirziu s-ar putea sa nu le mai intereseze. Iar voi s-ar putea sa regretati ca n-ati facut-o cind ati avut timp! O fata de 19 ani de aici,la care tin si acum foarte mult, mi-a spus odata ceva...n-am crezut ca cineva de virsta ei,azi,mai poate gindi asa.Mi-a zis ca nu se prea intelege cu mama ei dar e disperata dupa sinii mamei sale... sint calzi si moi si ii dau siguranta si liniste! Cind e trista isi baga capul acolo la pieptul mamei sale si toate relele dispar.

Cred ca toti de virsta ei ar trebui sa ginditi la fel.Noi am pierdut mereu...ne-am pierdut identitatea,poate n-am avut o copilarie fericita... am muncit cind eram mici si n-am avut jucarii sofisticate.

Am pierdut incercind sa facem ceva la revolutie si din pacate pierdem si acum.

Sintem tristi ca macar voi nu va bucurati de o tara libera si frumoasa cum am visat cind am iesit in strada.

Nu ne-am imaginat niciodata ca maneaua va pune stapinire pe baladele noastre rock pe care ne sarutam spre dimineata, ca drogurile si viteza nebuna a bolizilor va vor lua de linga noi mai devreme decit am fi vrut vreodata!

Ca vom ajunge sa fim calcati pe trecerile de pietoni de gipane conduse de betivani cu permise cumparate iar daca avem tupeul sa nu murim din prima vom fi batuti cu bite de baseball!

Ne-am jucat cu pisici si catei plini de purici si n-am murit, n-am stiut niciodata ce e aia un E si-am mincat si de pe jos si murim aiurea impuscati sau calcati de masini.

Uitati-va la mamele voastre...sint abatute... triste... nefericite... viata nu e cum au crezut ele ca va fi... rezista doar ca sa aveti voi ambii parinti, pentru ca la generatia noastra e rusine sa divortezi si mare pacat cind ai copii.

Faceti-va poze cu ele pentru ca sint mai valoroase decit toate cascadele si toate minunile lumii la un loc...sint SINGURELE care inca se mai bucura daca primesc o floare si nu ceva scump!

...scuze daca v-am intristat!

prelucrare dupa Saxon

Categorii:: ‎ Fara categorie

Email Blog Entry

« Monarhia: Istorie si Patrimoniu(3) Main Monarhia Romana : Reginele Romaniei »

Comentarii

Razvan MIHAIU - 08-05-2010 21:41
Fiecare generatie gaseste ca era mai bine cat erau ei mici. Oamenii se adapteaza greu progresului; multi nu il accepta chiar daca stiu ca vine cu lucruri bune.

Lumea actuala nu este buna, dar directia este incontestabil buna. In pofida tuturor nostalgiilor, credinta mea este clara: mai bine mort decat comunist.

Democratiile din Nord (Suedia, Finlanda) sunt un model de securitate si bunastare - deci se poate, nu trebuie sa fim noi (romanii) deschizatorii de drumuri.
Camelia Colnic - 08-07-2010 15:12
Aici nu cred ca e vorba de comunism. Cred ca mai mult este vorba de identitatea fiecaruia, de personalitatea sa, de fericirea aceea ce ti-o da lucrurile simple. Aveam 7 ani cand a fost revolutia, deci nu pot spune cum era atunci. Insa in copilaria mea am apucat sa ma joc ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi, de-ascunsa, cu ata(joc pentru fete)etc. E pacat ca se pierd anumite lucruri care merita sa fie duse din generatie in generatie.
Consider ca toti copii trebuie sa faca cat mai multa miscare in aer liber, sa socializeze cu altii copii, sa se joace exact cum ne-am jucat si noi. Pana si tinerii ar trebui sa aprecieze simplitatea si frumusetea unui gest si sa nu aiba pretentii tot mai mari. Aici ma refer strict la iesirile in oras, gesturile de afectiune. E normal sa iti doresti tot mai mult si un trai cat mai bun, dar e bine sa poti face diferenta.
Sincer va spun, si poate ma credeti absurda, mie mi-ar placea mult mai mult sa ies la o plimbare in parc si sa mananc o vata pe bat si acum la 27 de ani, decat sa ma duc cu iubitul in mall sa imi cumpar haine de firma sau sa mergem la un restaurant scump in fiecare seara. Nu zic ca nu as vrea sa ma rasfat si eu din cand in cand, din contra, toti vrem lucrul acesta, si si mie mi-ar place sa merg candva, sa vad cum e mediul acela in care femeile sunt imbracate in rochii de gala si barbatii in costume scumpe si socializeaza despre politica si afaceri.
Anglia este o tara mult mai dezvoltata decat noi, de fapt nici nu se compara, dar oamenii de aici au niste reguli(tind sa cred ca sunt mai mult nescrise) pe care le urmeaza. Copii la scoala poarta uniforma(ceea ce la noi in tara elevilor li se pare ciudat sa faca lucrul acesta, cel putin asa era pe vremea cand am terminat eu liceul, adica atunci cand au incercat sa ne impuna uniforma in scoli), exista sedinte cu parintii, exista persoane angajate de scoala care urmaresc indeaproape activitatea copiilor si cand gresesc sunt chemati parintii la scoala(chiar si pentru simplu fapt ca un baietel i-a pus mana pe fund la o fata, ca sa nu mai vorbesc de absente sau note mai mici ca de obicei....parintii de aici sunt la curent cu tot ce fac copii lor, chiar si in afara scolii). Soferilor le este impusa rabdarea la volan inca din timpul scolii de soferi. Aici nu exista prioritatea de dreapta cand ajungi la o intersectie nesemaforizata sau fara nici un indiciu de prioritati(aici dai prioritate pe oricare parte a drumului ai fi). Vecinii se mai saluta pe strada, chiar si in orasele mari(am trait-o eu pe pielea mea, si sunt practic o straina aici si am fost salutata de un vecin mai in varsta). Ideea e ca sunt multe lucruri care noua, romanilor, ni se par comuniste sau absurde, insa sunt niste lucruri care sunt benefice noua, lucruri care ne ajuta sa fim mai buni, mai eficienti, mai sociabili.
Unde s-au dus vremurile cand atunci cand te muti la casa noua, vecinii iti spun bun venit, iti dau o mana de ajutor? Stiti ce cred eu? Cred ca multe lucruri din vremea comunismului nu aveau nici o legatura cu acesta, insa s-au pierdut doar fiindca acele lucruri s-au intamplat pe vremea aceea. Si asta este un mare pacat.
Este trist si dezamagitor faptul ca un copil nu se mai bucura de o papusa Barbie sau o masinuta, dar se bucura de un Nintendo sau un calculator.
Razvan MIHAIU - 08-07-2010 18:22
Mesaj creat de Camelia Colnic

Unde s-au dus vremurile cand atunci cand te muti la casa noua, vecinii iti spun bun venit, iti dau o mana de ajutor? Stiti ce cred eu? Cred ca multe lucruri din vremea comunismului nu aveau nici o legatura cu acesta, insa s-au pierdut doar fiindca acele lucruri s-au intamplat pe vremea aceea. Si asta este un mare pacat.
Este trist si dezamagitor faptul ca un copil nu se mai bucura de o papusa Barbie sau o masinuta, dar se bucura de un Nintendo sau un calculator.

Lucrurile pe care le-ai mentionat tin de civilizatie; din pacate, civilizatie pe burta goala NU EXISTA. Mergem in directia potrivita, dar nivelul de trai trebuie sa mai creasca mult pana oamenii vor incepe sa gandeasca mai departe de ziua de maine. Poate este nevoie chiar de o schimbare de generatie: de la un Becali nu prea ai ce sa ceri, dar copii lui ar putea produce surprize placute (mai ales daca s-a investit in educatie lor).

In privint Barbie / Nintendo .... hmmmm Totdeauna oamenii au vrut jucarii inteligente. Aici parintii trebuie sa aiba grija: prea mult calculator poate duce la deregleri serioase de comportament.
Camelia Colnic - 08-08-2010 18:56
Eram mai civilizati pe vremea comunismului decat suntem acum, si tot pe burta goala eram si atunci. Civilizatia nu ti-o da salariul mare ci educatia care o primesti de la parinti plus ceea ce inveti din jurul tau. Problema noastra este ca nu apreciem ceea ce avem si avem niste pretentii extraordinare de la viata. Nu zic sa nu avem pretentii, dar nu ne-am nascut toti sa fim proprii nostri sefi si nici nu suntem toti foarte inteligenti. Trebuie sa invatam ca unii sunt sefi, altii sunt subalterni, trebuie sa invatam sa respectam pe cei de langa noi si trebuie sa invatam sa fim civilizati. Cand eram mica mancam o prajitura doar de ziua cuiva sau de sarbatori, la fel se intampla si cu felul intai si felul doi, care il aveam doar duminica. In cursul saptamanii mancam ce a ramas de duminica si cand se termina, se mai facea si altceva. Acum avem asa multe pretentii incat nu mai mancam acelasi lucru doua zile la rand si mai bine aruncam mancarea. Deci, pretentiile sunt tot mai mari pentru banii care ii castigam. Ne intindem mai mult decat e necesar, ne bagam in datorii fiindca vrem masina sau calculator sau apartamente, sau te miri ce alte electrocasnice, si apoi ne plangem ca ne dam tot salariul pe o rata, dar nici nu vrem sa muncim. Iti spun eu unde e problema: romanii au devenit tot mai lenesi. Asteapta prea mult sa le vina totul de-a gata.
Daca noi vom continua asa, crede-ma, nu ajungem in directia cea buna, ci vom ajunge plini de datorii, dati afara din UE si mult mai saraci, muritori de foame in propria noastra tara plina de bogatii, fiindca nu stim sa apreciem ceea ce avem.
Cati nu au terenuri agricole pe care nu le folosesc? Si de ce? Fiindca daca l-ar lucra, ar castiga bani. Dar de ce sa il lucreze? Mai bine asteapta sa se faca autostrada pe terenul lui si sa ia atunci lozul cel mare. Sau mai bine sa stea in casa cu ochii in televizor la stirile de la ora 5, cu o bere in mana si tigarea in cealalalta si sa astepte sa vina cineva sa ii bata in usa si sa il intrebe daca vrea un salariu mai mare la jobul pe care il are ca paznic la fabrica aceea aproape in faliment.
In strainatate sunt oameni care au cate 2 sau 3 joburi in acelasi timp, ca sa isi poata asigura un trai bun. Noi romanii ne plangem la unul.
Stiu ca generalizez, si nu ar trebui, fiindca sunt oameni care chiar sufera din cauza ca guvernul si parlamentul nu ia deciziile care trebuie. Dar eu nu ma refer la acei oameni, ma refer la oamenii care pot face ceva, si nu fac din comoditate, la familiile care isi invata copii cu toate gadget-urile astea fiindca nu au timp de ei, iar ei la randul lor nu vor stii altceva decat asta, si asa isi vor invata si ei copii, si tot asa....Anglia se lupta de cativa ani buni sa invete copii sa se joace in parc impreuna cu parintii, facandu-le loc de joaca, si lucrul acesta se realizeaza foarte greu. Noi de ce nu am putea sa facem treaba asta de acum, cand inca parintii din ziua de astazi mai stiu cum erau ei cand erau mici?!