Blogul de stiri

Un renumit profesor se afla in fata unui grup de tineri care erau contra casatoriei.

Tinerii argumentau ca romantismul constituie adevaratul sustinator al unei perechi si ca este de preferat sa termini cu relatia atunci cand se stinge, in loc sa intri in monotonia unei casnicii.

Profesorul le-a spus ca respecta opinia lor, dar le-a relatat urmatoarele:

Parintii mei au trait 55 de ani casatoriti si intr-o dimineata mama mea cobora scarile ca sa-i prepare tatei micul dejun. A facut un infarct si a cazut. Tatal meu a ridicat-o cum a putut si in graba a urcat-o in camioneta.

Cu toata viteza, depasind, nerespectand regulile , ajunse la spital, dar din nenorocire cand a sosit, ea murise.

In timpul inmormantarii tatal meu nu vorbi si avu o privire pierduta. Aproape nu a plans deloc. In noaptea aceea noi copiii am stat alaturi de el.

Intr-o atmosfera de durere si nostalgie, ne-am reamintit frumoase anecdote. Tata i-a cerut fratelui meu, teologul, sa-i spuna unde este mama in acel moment. Fratele meu a inceput sa-i spuna despre viata de dupa moarte, presupuse cum si unde ar fi ea.

Tatal meu asculta cu mare atentie si deodata a cerut:

-Duceti-ma la cimitir.

-Tata, am raspuns, este 11 noaptea, nu putem merge la cimitir acum.

El a ridicat vocea si cu o privire de sticla, a zis:

- Nu discutati cu mine, va rog. Nu discutati cu un om, care tocmai si-a pierdut ceea ce a fost sotia sa timp de 55 de ani !

S-a produs un moment de liniste respectuoasa si n-am mai discutat nimic. Am plecat la cimitir, am cerut voie paznicului si cu o lanterna am ajuns la mormant.

Tatal meu l-a mangaiat, a plans si ne-a spus noua, copiilor lui, care vedeam aceasta scena impresionati:

- Au fost 55 de ani buni...stiti ? Nimeni nu poate vorbi de dragostea adevarata, daca nu are idee ce inseamna sa imparti viata cu asa o femeie.

Dupa o pauza, fata i s-a luminat:

- Ea si eu am fost impreuna in acea criza cand am schimbat serviciul, am facut echipa cand am vandut casa si ne-am mutat din oras, am impartit bucuria de a vedea copiii nostri terminand scolile, am plans unul alaturi de altul la pierderea fiintelor dragi, ne-am rugat impreuna in sala de asteptare a unor spitale, ne-am sprijinit in durere, ne-am imbratisat in fiecare Craciun, si ne-am iertat greselile...

Acuma a plecat si sunt multumit, stiti de ce ? Pentru ca a plecat inaintea mea, nu a trebuit sa traiasca agonia si durerea de a ma inmormanta, de a ramane singura dupa plecarea mea. Voi fi eu cel care va trece prin asta si ii multumesc lui Dumnezeu.

O iubesc atata, ca nu mi-ar fi placut sa sufere.

Cand tata a terminat de vorbit, noi copiii aveam fetele pline de lacrimi. L-am imbratisat si el ne-a consolat:

- Totul e bine, putem merge acasa, a fost o zi buna.

In noaptea aceea am inteles ce inseamna adevarata dragoste.

Difera mult de romantism, nu are prea multe in comun cu erotismul, mult mai bine se leaga de munca si grija pe care o au doua persoane casatorite real.

Cand profesorul a terminat de vorbit, studentii nu l-au putut combate, acest fel de dragoste era ceva ceea ce ei nu cunosteau.