Blogul de stiri

MANEVRE FUNDAMENTALE DE MASAJ MANUAL


? Tamponatul (baterea): Reprezintă o manevră fundamentală de masaj, care constă în aplicarea pe piele a unor serii de lovituri scurte şi ritmice; este considerat ca unul dintre cele mai intense (dure) procedee de masaj manual.
Există mai multe modalităţi de executare a tapotamentului:
- cu faţa palmară a mâinilor, cu degetele întinse, procedeu care se numeşte ?plescăit*; mişcările mâinilor şi antebraţelor se execută din articulaţiile pumnilor şi ale coatelor, lăsând palmele să cadă liber pe regiunea masată;
- cu dosul mâinilor, degetele fiind uşor flexate, iar loviturile se aplică cu primele falange;
- cu pumnul incomplet închis, cu partea cubitală (marginea externă), astfel încât să se asigure elasticitatea loviturii şi să se evite apariţia senzaţiei dureroase; este o variantă a procedeului numit ?bătătorit", care reprezintă o manevră extrem de puternică ce se aplică pe zone cu musculatura bine dezvoltată şi mai puţin sensibilă (regiunile lombare, fesiere); în afara acestei forme, se practică şi ?bătătoritul" cu palma ?în ventuză";
- ?tocatul" este o altă variantă de tapotament, care foloseşte, de asemenea, marginea cubitală a mâinilor, degetele fiind apropiate, iar mişcările de lovire efectuându-se din articulaţiile pumnilor;
- ?percutatul" reprezintă o altă variantă, care se execută cu vârfurile degetelor mâinii, uşor flexaţe şi depărtate. Este unul dintre procedeele cele mai uşoare (comune) de tapotament. Mişcările se efectuează din articulaţiile pumnilor, iar degetele cad libere pe suprafaţa pielii. Acest procedeu se aplică, în special, pe torace şi abdomen. Efectele obţinute, fie în ţesuturile moi superficiale, fie în cele profunde, depind de intensitatea şi ritmul baterii.
O altă formă de tapotament este cea cu mâinile ?în căuş" (ventuză), eficace la nivelul coapselor, feselor. Astfel, efectele sunt predominant excitante, prin acţiunea asupra receptorilor pielii şi a ţesuturilor subcutanate conjunctive şi prin activarea circulaţiei care provoacă înroşirea pielii şi creşterea temperaturii locale.
Tapotamentul provoacă şi o creştere a excitabilită¬ţii neuromotorii, prin stimularea receptorilor nervoşi de la nivelul muşchilor şi tendoanelor, ceea ce, implicit, duce la creşterea tonusului muscular. Procedeu forte, tapota¬mentul stimulează factorii care descompun şi mobilizea¬ză grăsimile din ţesuturile subcutanate, în special enzi-mele, contribuind astfel la micşorarea volumului stratului adipos subcutanat. Toate aceste efecte ale tapotamen¬tului sunt benefice în combaterea hipotoniilor (scăderea tonusului) şi hipotrofiilor (scăderea volumului) muscula¬re cauzate de inactivitate sau de imobilizări în aparate gipsate. La sportivi, tapotamentul reprezintă un mijloc excelent de stimulare a musculaturii între probe sau în pauza de la jocuri, bineînţeles după faza de refacere. Fiind o manevră dură, nu se foloseşte în patologie, în bolile aparatului locomotor însoţite de dureri sau con¬tracturi musculare!