Procesele economice au fost uneltele regimului, pentru a se descotorosi de
răspunderea unei situaţii imposibile şi a explica astfel lipsurile resimţite din ce în ce mai mult
pe piaţă. Aceste procese au fost intentate nu numai evreilor, dar evreii au fost ţapii ispăşitori
principali. Indiferent dacă şi-au românizat numele sau dacă au fost forţaţi s-o facă, odată aduşi
în faţa justiţiei, numele lor anterior de rezonanţă evreiască a apărut în dosarul de acuzare şi
bineînţeles în presă, care accentua numele evreieşti. Neavând dosarele în faţă, pentru că
arhivele au refuzat să le pună la dispoziţie, voi aminti doar anumite procese în care acuzaţii
evrei au fost discriminaţi, iar pedepsele aplicate lor au fost disproporţionat de mari faţă de
cele adjudecate partenerilor neevrei din proces. "I was told by some of the best informed
people in Bucharest that the proportion of Jews serving long prison sentences for private
trading, which is a criminal offense under the Communist laws, far exccceds their proportion
in the population and that they are shown less leniency than non Jews who are tried on the
same charges121". Aşa s-a întâmplat în procesele de mare răsunet, ca de pildă, Procesul
Lotului de la Comerţul Exterior, sau cel de la SOVROMLEMN, de la Comcar, etc, dar mai
ales în procesul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Tot la Canal au fost trimişi acei evrei, care
dorind să respecte Sabatul, nu erau angajaţi nicăieri, fiind nevoiţi să-şi câştige pâinea prin
îndeletniciri considerate ilicite. Ei au fost încadraţi în articolul de lege "vagabonzi" şi
condamnaţi la muncă la canal sau trimişi acolo pe cale administrativă, fără proces122.



121 Vezi Leon Crystal, Jews and Jewish Life in Romania, A Confidential Report, New York, August, 1958.
122 Vezi Corespondent special la Bucureşti, Existenţa materială a Evreilor din România în pericol, în "Haaretz",
Tel Aviv, 23.12.1949. Vezi şi Legea 324 din Codul Penal.