Articol: Dislocarea ca măsură suplimentară de reprimare sau despre represiunea în lanţ

O notă din 300/23 decembrie 195385 întocmită la ordinul verbal al ministrului de Interne86,
conţine un bilanţ al celor care la acea dată se aflau cu D.O. în întreaga ţară, totalul fiind de 51 341
elemente.
Dintre aceştia, 43 891 sunt "cei dislocaţi din regiunea de Vest a ţării" (10 099 familii), la fila
4 fiind menţionate şi cele 18 localităţi ce s-au înfiinţat cu această ocazie în Bărăgan, dar paginile în
care aceste familii ar trebui menţionate, respectiv tabelul A lipseşte. Regăsim însă numele capilor de

79 Ibidem, ff. 49.
80 ANIC, fond CC al PCR - Cancelarie, dosar nr. 109/1951, f. 80.
81 ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 55, vol. 47, f. 1-3.
82 Ibidem, vol. 53, f. 163.
83 Menţionăm că această sumbră contabilitate nu include numărul destul de important de familii dislocate în
urma revoltelor ţărăneşti care au avut loc în anul 1949 în Bihor, Turda, Baia Mare, în contextul pregătirii
colectivizării forţate (mărirea dincolo de orice limită a cotelor), dar şi în partea de sud a României, în Teleorman
şi Ilfov pentru care există suficiente informaţii în Arhiva CNSAS. Un alt document întocmit în acelaşi context,
semnat de preşedintele Consiliului Securităţii Statului (ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 55, vol. 53, ff.
177-194), ne dă o idee despre amploarea abuzurilor comise, a ilegalităţilor diverselor acţiuni ale Securităţii,
încercând, totuşi, să le găsească circumstanţe atenuante. Despărţirea partidului de propriul său trecut, chiar şi
atunci când s-a făcut sub semnul unei dorinţe de reformare sau de revizuire critică a strategiilor a stat sub semnul
unei ambiguităţi fundamentale, continuităţile jucând un rol mult mai important decât dorinţa de ruptură.
84 ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 3393, ff. 1-3.
85 Se precizează că nota este incompletă, pentru că evidenţa de la Direcţia Generală a Miliţiei e incompletă şi se
arată că s-au făcut unele greşeli, drept care se cere verificarea tuturor celor cu D.O., pentru a se vedea dacă au
existat abuzuri, în special în ce îi priveşte pe cei care "au deţinut funcţii în producţie ca ingineri, tehnicieni,
maiştri, meseriaşi etc".
86 ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 55, vol 47, ff. 1-3.

familie în dosarele întocmite cu ocazia ridicării treptate a restricţiilor în iulie 1955 şi apoi în decembrie
1955, în conformitate cu dispoziţiile 6100 şi 6200/ 1955 (vezi mai sus).
În schimb, în dosarul nr. 55, vol. 47 sunt indicate nominal cele: - 1463 de familii dislocate de
Comisia MAI (tabel B); - 2911 persoane dislocate din regiunea Stalin (tabel C); - 1097 din regiunea
Constanţa (tabel D); - 823 din regiunea Bucureşti (tabel E); - 696 din regiunea Hunedoara (tabel F); -
189 din regiunea Ploieşti (tabel G): - 172 din regiunea Cluj (tabel H); - 99 din regiunea Oradea (tabel
I)
Tabelele întocmite precizează profesia, domiciliul dinainte de dislocare, data dislocării şi
motivul pe scurt. E vorba, în cazul celor înregistraţi în tabelele de mai sus, de persoane de cele mai
diferite meserii sau profesiuni - agricultor, dulgher, avocat, medic, contabil, tipograf, comerciant,
măcelar, viticultor, profesor, artistă, muncitor, scriitor, fotograf, casnică, zugrav, farmacist, cioban,
elev, bancher, patron, fabricant, dactilografă, electrician, pantofar etc - care sunt evacuate din casă şi
dislocate forţat în alte localităţi, unde li se fixează D.O. conform prevederilor Decretului 239/1952.
În categoria celor 1463 de dislocaţi în baza a diferite decizii date de comisia MAI în anii 1952
şi 1953 (tabel B)87 sunt menţionate motivaţii ale fixării de domiciliu obligatoriu dintre cele mai
variate. Detalierea listei ne permite să identificăm:
- 361 de persoane, membri sau cu funcţii (consilieri locali, au fost primari, prefecţi sau simpli
casieri) mai ales în PNŢ (mai ales Maniu, dar şi Mihalache) şi PNL (Brătianu, Bejan, Tătărescu)88.
- 62 foşti legionari sau simpatizanţi legionari.
- 58 au fost membri în PCS (Partidul Crucile cu săgeţi), PNC-Goga Cuza, PSDI-Titel
Petrescu, Partidul vieţii maghiare etc.
- o altă categorie de persoane vizate din punct de vedere politic include membri ai Grupului
Etnic German, pe cei care au avut legături cu diferite organizaţii considerate subversive, au fost
moşieri sau au avut manifestări duşmănoase în legătură cu reforma bănească din 1952 (nr. 518 Teleki
Ernest), foşti colonei sau alte cadre militare deblocate, lansatori de zvonuri alarmiste (nr. 514 Roman
Ioan) sau ascultători de posturi străine de radio, şoferi la misiunea germană şi franceză din Bucureşti,
fugiţi de regimul sovietic, suspecţi de spionaj, cei care au făcut "crime contra păcii", au făcut "slujbe
bisericeşti contra URSS" (nr. 521, Tursa Octavian), au tăinuit fugari sau au avut legături cu ei, "au
organizat în casa lor conferinţe filosofice, după care se critica regimul" (nr. 522, Ursescu Gheorghe,
arhitect din Bucureşti dislocat în com. Călugăra, reg. Bacău), au fost funcţionari sau translatori pe la
diferite "legaţii străine imperialiste" sau au avut legături de prietenie cu persoane de la astfel de legaţii,
au călătorit în străinătate la Paris sau Londra, au fost chiaburi, au fost condamnaţi pentru delict de
uneltire, au rude fugite din ţară, au fost condamnaţi pentru trecere frauduloasă a frontierei, au făcut
parte din "bande teroriste".
- 137 au fost arestaţi "pentru fapte politice" şi apoi eliberaţi, câţiva au fost recidivişti, pentru
alţii, aproape jumătate - de la nr. 771 până la 1463 - sunt invocate diferite decizii ale Ministerului
Securităţii Statului, HCM-uri sau simple procese verbale.
Toate aceste categorii sau situaţii care motivează fixarea de domiciliu obligatoriu se repetă la
dislocaţii menţionaţi în tabelele pe regiuni, adăugându-se după caz şi alte criterii.
La regiunea Stalin, de pildă, din care sunt dislocate aproape 3000 de persoane, sunt
menţionaţi:
- fost ofiţer în armata SS şi proprietar de una vilă, dislocat cu întrega familie compusă din
soţie şi trei copii, din care doi minori, soţia unui criminal de război, foşti ofiţeri deblocaţi, sau soţii ale
acestora.
- călugări franciscani89, mutaţi în septembrie 1951 de la o mănăstire la alta din alt judeţ, pentru
motivul că sunt "capabili de activitate duşmănoasă", arestaţi de Securitate.
- acţionari la diferite bănci sau case de economii, foşti proprietari de pământ, fabrici, ateliere,
brutării, păduri, cariere de piatră, firme, depozite, camioane, autobuse, mori, cafenele, cârciume,

87 Ibidem, ff. 9-197.
88 Doar o mică parte dintre ei s-au făcut remarcaţi prin manifestări duşmănoase, cum ar fi Crăciun Ioan (ibidem,
f. 13) din Cenadul Mare - Timiş, care, pe lângă faptul că a făcut politică PNŢ, a vrut să arunce în aer sediul
PMR din Cenad. Poate de aceea distanţa la care i s-a stabilit D.O. este mai mare decảt la alţii (Regiunea
Suceava).
89 ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 55, vol. 47, ff. 211-213

restaurante, sanatorii, spitale şi comercianţi90, proprietari de imobile91. Dincolo de scopul pentru care a
fost redactat, un astfel de tabel ne dă o imagine a patrimoniului şi a potenţialului economic al regiunii,
menţionând şi pe deţinătorii lor dinainte de expropriere. Se adaugă acestora proprietari de mine sau cei
care au făcut parte din administraţia acestora (printre dislocaţii din regiunea Hunedoara92) sau
proprietari de şalupe sau vase de pescuit pentru regiunea Bucureşti (respectiv oraşul Giurgiu) şi pentru
regiunea Constanţa, de maşini de cursă şi sonde petroliere, pentru regiunea Ploieşti.
- sunt menţionaţi93 şi foşti chiaburi din regiune, obligaţi şi ei să-şi părăsească domiciliile în
mai 1952, deşi fuseseră expropriaţi.
Toate cele 2911 persoane din regiunea Stalin (Braşov) au fost dislocate la aceeaşi dată: 27
mai 1952, fixându-li-se D.O. în cele mai diverse zone ale ţării, mai apropiate sau mai depărtate, în
special din Transilvania.
Cele 1097 de persoane dislocate din regiunea Constanţa în 5 august 1952 includ aproape
aceleaşi categorii, grosul formându-l categoriile de "foşti" enumerate mai sus (apare şi un proprietar
de şalupă, e ceva mai mare numărul celor care au deţinut arme în mod ilegal şi al celor care au fost
condamnaţi pentru furt sau erau recidivişti).
Tabelul cu cei dislocaţi din regiunea Bucureşti în 3-7 iunie 195294 cuprinde un număr de 823
de persoane, în cea mai mare parte, adică 793, dislocate din Giurgiu. Excepţia o reprezintă 4 călugări
iezuiţi, cărora li se fixează D.O. în altă zonă a ţării şi 26 de călugăriţe catolice, aflaţi cu toţii iniţial la
mănăstirea Agnes din Bucureşti. În dreptul acestora din urmă, se menţionează la rubrica "motivul pe
scurt": "capabili de activitate duşmănoasă şi instigaţie în masă".
Lista celor dislocaţi din Giurgiu cuprinde un mare număr de comercianţi. Dacă vom compara
motivaţiile înscrise pe listele de plecare din iunie 1952 cu referatele ce li se întocmesc aceloraşi
persoane în momentul ridicării restricţiilor domiciliare, adică în ianuarie 195495, vom putea observa că
ei sunt încadraţi la categoria chiaburi, motiv pentru care se face şi o detaliată prezentare a bunurilor pe
care le posedau la ridicarea lor în 1952. Ca şi în cazul dosarelor făcute cu ocazia ridicării restricţiilor
celor deportaţi în Bărăgan, ce conţin descrieri de acelaşi tip (al căror sens e de a motiva ridicarea
restricţiei sau rămânerea pe loc) avem de a face cu documente utile nu doar studierii represiunii în
comunism (cine era cu precădere vizat şi de ce), ci şi unei analize de tip socio-economic sau socio-
profesional, ce ne-ar aduce o imagine mai exactă asupra standardelor după care se desfăşura viaţa
comunităţilor rurale sau urbane până în momentul prigoanei declanşate de comunişti împotriva
proprietăţii private.
Ne atrage atenţia printre motivaţiile dislocării de pe listele făcute la plecare în regiunea
Bucureşti96 şi menţiunea "născut în Macedonia" (61 de persoane, toate cu D.O. în raionul Câmpulung
Moldovenesc, comunele Vama, Prisaca, Frumosu) "născut în URSS venit în ţară după 1940" (174 de
persoane97) şi "născut în Iugoslavia" (un caz) sau "născut la Viena" (un caz). Faptul că
"macedonenii" (macedo-românii) şi basarabenii sau bucovinenii fugiţi din URSS sunt menţionaţi ca o
categorie aparte, la fel cum se întâmplase cu un an înainte în cazul celor deportaţi în Bărăgan din zona
de vest a ţării, ne arată că ei continuau să fie percepuţi ca o categorie periculoasă, ce trebuia
îndepărtată din zona de frontieră a ţării.
În ce îi priveşte pe călugări, aceştia sunt vizaţi şi de dislocările din raza Direcţiei MAI
Hunedoara realizate în 3 mai 1952 şi 6 septembrie 1952 (cu excepţia călugărilor franciscani de la
mănăstirile din Deva, Hunedoara, Alba Iulia, Orăştie, Sebeş Alba, dislocaţi, ca şi cei din regiunea
Bucureşti, deja în septembrie 1951, cu fixarea de domiciliu obligatoriu la alte mănăstiri din Regiunea
Cluj, Regiunea Autonomă Maghiară şi la Baia de Criş-Brad). În rest e vorba de un mare număr de
persoane care au fost condamnate politic, s-au manifestat duşmănos contra regimului, lansând zvonuri
alarmiste sau care aveau rude fugite din ţară.

90 Ibidem, ff. 240-315 şi ff. 358- 420
91 Ibidem, ff. 420-440
92 Ibidem, ff. 745-830.
93 Ibidem, ff. 315-358.
94 Ibidem.
95 Ibidem, dosar nr. 191, f. 129.
96 Ibidem, dosar nr. 55, vol. 47.
97 În unele cazuri e vorba de soţia sau soţul unei persoane născute în URSS.

Diferite petiţii98, trimise de cei care au fost supuşi dislocării CC al PMR, Prezidiului Marii
Adunări Naţionale sau lui Gheorghiu-Dej personal (direcţionate apoi spre Securitate care ia decizia
rezolvării lor favorabile sau nu sunt edificatoare pentru motivele foarte diverse care puteau duce la
dislocare, cum ar fi criticarea reformei monetare din februarie 1952 sau încercarea unui copil minor de
a fugi în străinătate care atrage dislocarea mamei şi a surorii sale. Aceste petiţii ne indică faptul că în
multe cazuri a fost vorba de abuzuri şi că în principal evacuările din case şi dislocările din diverse
oraşe şi orăşele în conformitate cu Decretul 239/1952 îi priveau pe deţinătorii de imobile sau alte
proprietăţi ce urmau să fie apoi ocupate (preluate şi repartizate) de noua putere comunistă.
Examinarea voluminosului dosar 55 (vol. 47), ne indică folosirea "pedepsei administrative"
(căreia îi pot fi asimilate dislocările şi fixarea de domiciliu forţat) drept măsură suplimentară de
pedepsire a unor persoane care fuseseră deja expropriate sau chiar deţinute, pedeapsa extinzându-se şi
asupra rudelor lor.
O categorie aparte de persoane vizate de evacuările din case, consemnate de securitate ca
dislocări, o reprezintă rudele apropiate ale foştilor "înalţi demnitari".
În cazul lor se invocă Decizia MSS nr. 239/195199. Dosarul 3387, vol 1, cuprinde tabele cu
801 elemente pentru care se propune "fixarea de domiciliu obligatoriu în centre neaglomerate şi
ţinerea sub supraveghere informativă". Referatul însoţitor cu nr. 324/25 decembrie 1951 semnat de lt.
maj. de securitate Munteanu I.100 precizează că este vorba de rude ale foştilor miniştri, deputaţi
senatori, prefecţi, pretori şi primari din oraşe şi că propunerea de dislocare e motivată de faptul că
foştii demnitari sau cei care au făcut parte din "fostul aparat de stat burghezo-moşieresc au lovit în
interesele clasei muncitoare şi ţărănimii muncitoare", sunt "elemente ostile regimului", "se manifestă
duşmănos" şi "prin poziţia lor de clasă şi activitatea din trecut pot fi oricând folosiţi ca duşmani". Aşa
cum rezultă din fişele întocmite fiecărei persoane în parte rezultă că în unele cazuri se cere şi
confiscarea averii (e vorba, de pildă, de cazul fratelui şi surorii lui Ion Mihalache101), deşi nu se
manifestaseră ostil.
Pentru alte 1412 de persoane din aceeaşi categorie (adică rude de foşti demnitari) se propune
prin acelaşi referat să fie lăsate la domiciliile lor, dar să fie supravegheate informativ102. Exceptarea de
la dislocare e motivată fie de vârsta înaintată şi de absenţa unor manifestări ostile, fie de încadrarea lor
în muncă, fapt prin care se dovedesc "elemente folositoare regimului". Cele două dosare ne dau o
imagine asupra gradului în care elita fostului regim era supusă persecuţiilor şi controlului. Găsim şi o
întreagă serie de atitudini sau acţiuni care definesc pentru organele de securitate "manifestarea
duşmănoasă": de la "crearea unei stări de spirit nefavorabile regimului" la unii, la nemulţumirea
altora "că regimul le-a tăiat posibilităţile de a huzuri", de la "menţinerea unor legături cu elemente
reacţionare" până la faptul că "nu agreează regimul" (sau "nu vede cu ochi buni realizările
regimului"). Influenţa publică a unei persoane ("are priză în rândul maselor") ca şi trecutul ei
compromiţător din punct de vedere politic joacă un rol important în incriminarea ei, aşa cum era de
aşteptat.
Dosarul 187 conţine şi procesele verbale de dislocare ale rudelor foştilor demnitari (1707
persoane), semnate de general maior Vladimir Mazuru. Găsim aici un tablou destul de complet al
situaţiei anterioare dislocării a celor mai importante familii din elita bucureşteană, precum şi indicaţii
asupra stării lor din momentul în care li se stabileşte evacuarea din case. E precizată motivaţia
dislocării şi reiese clar că cei dislocaţi fuseseră supuşi unei acţiuni de urmărire şi verificare constante.
În cele mai multe cazuri unul sau mai mulţi membri ai familiei erau arestaţi (cazul Margaretei Ioana
Vulcănescu, soţia lui Mircea Vulcănescu103). E un exemplu printre altele al stigmatului de tip tribal,
cum îl numeşte Goffman, aplicat în stalinism.
Evacuarea forţată din casă, pierderea sau abandonarea unor bunuri importante (a unei locuinţe
stabile în primul rând), a mijloacelor de întreţinere, prin abandonarea ocupaţiei principale sau a locului
135
de muncă, dificultatea de a găsi unul şi de reîncropi un domiciliu în locuri îndepărtate de casă sunt
doar câteva dintre traumele pe care le-au suferit cei vizaţi de astfel de măsuri.
În aceeaşi categorie s-ar include şi cei cărora li se ridică restricţiile domiciliare, fără a li se
permite întoarcerea în raza raionului de unde au fost dislocaţi, ceea ce înseamnă de fapt o prelungire a
perioadei de dislocare, chiar dacă au o anume (limitată) libertate de deplasare. E cazul în primul rând
al unei părţi a celor deportaţi în Bărăgan, cărora li se amână sau suspendă dreptul de a se întoarce în
zona de frontieră, de a se instala în Bucureşti sau în alte centre aglomerate. Fac parte din această
categorie o parte dintre cei "fugiţi din URSS" şi dintre macedo-românii care fuseseră, după refugierea,
respectiv primirea lor în România, colonizaţi în Banat, pentru a fi apoi din nou deportaţi în Bărăgan în
1951. Dar nu numai de ei.
Dislocarea categoriilor mai sus menţionate era o măsură ce se adăuga deci unor pedepse
anterioare : deposedarea de pământ sau reducerea la o condiţie de mizerie prin sistemul de cote şi
supracote a ţăranilor, naţionalizarea şi confiscarea bunurilor celor care reprezentau marea sau mica
burghezie din oraşe sau orăşele sau chiar de la sate.


98 Cf. ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 55. vol. 19, ff. 3, 42, 43, 45, 69, 81,148, 149 şi ff. 185-187.
99 Ibidem, ff. 157-158.
100 Ibidem, dosar nr. 3387, vol. 1, f. 1.
101 Ibidem, f. 5.
102 Cf. ibidem, vol. 2, f. 1.
103 Ibidem, dosar 187, f. 50.