Mediul ambiant în pericol Problematica generală a protecţiei mediului ambiant a apărut, în ţara noastră, cu 10-15 ani mai târziu decât în restul Europei, din cauza faptului că România deceniului 6 şi 7 era încă destul de "curată" din punct de vedere ecologic, iar pe de altă parte din cauza lipsei contactelor sistematice cu Occidentul, ceea ce a determinat o întârziere a sensibilizării specialiştilor şi a opiniei publice în faţa acestei probleme vitale a secolului XX.

După 1970, odată cu creşterea demenţială a ritmului industrializării, dar şi cu informarea mai largă, a specialiştilor din ţara noastră, despre problemele ecologice şi mişcările "verzilor" europeni, au apărut şi la noi preocupări privind protecţia mediului înconjurător şi chiar un rudiment de legislaţie. Din păcate, majoritatea acestor preocupări au fost marcate de diabolica gândire orwelliană: pe de o parte se încerca, cu timiditate, tragerea unui semnal de alarmă, iar pe de altă parte se punea surdină acestui semnal,
arătându-se că numai regimul "socialist" este în măsură să rezolve eficient gravele probleme ale degradării mediului. În aceste condiţii, la sfârşitul anului 1989, atmosfera, apele, solul, flora şi fauna, rezervaţiile şi monumentele naturale, oraşele şi statele şi, în special, sănătatea locuitorilor erau grav afectate de multipli factori poluanţi, ceea ce situa România pe unul din ultimele locuri din Europa în clasamentul situaţiei ecologice.