Articol: Regimul comunist in Romania: repere istoriografice

Regimul comunist în România: repere istoriografice


Deşi se află încă la începuturile sale, studiul regimului comunist din România a făcut de-a lungul timpului progrese însemnate, în special în ultimele două decenii. Din cauza interdicţiilor politice interne, până la prăbuşirea regimului comunist, istoria acestuia a putut fi studiată aproape exclusiv în centre universitare din străinătate, în special din SUA şi din Europa Occidentală. Cercetătorii regimului comunist au fost astfel privaţi de accesul direct la surse de arhivă; mai mult, agenda lor de cercetare a fost condiţionată de evoluţia generală a studiilor privind spaţiul est-european în timpul războiului rece.

Odată cu instaurarea regimului comunist, cercetarea academică din domeniul studiilor est-europene s-a axat în principal pe investigarea procesului de distrugere a elitelor politice interbelice şi implementarea graduală a modelului politic totalitar sovietic, definit ca un nou tip de regim politic dictatorial bazat pe un sistem organizat de teroare, represiune şi "control total" asupra cetăţenilor (1).

Cele mai influente modele teoretice ale regimului totalitar au fost elaborate la sfârşitul anilor 1940 şi începutul anilor 1950. În Originile totalitarismului, Hannah Arendt a avansat un prim model teoretic de analiză a regimurilor politice totalitare, caracterizat în opinia sa prin teroare politică şi control "total" şi "permanent" asupra vieţii publice şi private a tuturor cetăţenilor. Arendt a evidenţiat rolul poliţiei politice în implementarea regimului de represiune politică, precum şi al lagărelor de concentrare, adevărate laboratoare pentru experimentele regimului în dominaţia totală asupra societăţii. Arendt a inclus în categoria regimurilor politice totalitare Germania nazistă în perioada 1938-1945 şi Uniunea Sovietică în intervalele 1929-1942 şi 1945-1953, precum şi, într-o anumită măsură, noile regimuri politice dictatoriale instaurate după război în Europa Centrală şi de Est (2). În viziunea sa, principalele precondiţii ale instaurării regimurilor totalitare au fost distrugerea claselor şi categoriilor sociale burgheze şi a oricărei forme de solidaritate socială, atomizarea societăţii şi transformarea claselor în "mase".

Un model teoretic concurent a fost avansat de politologii americani Carl J. Friedrich şi Zbigniew K. Brzezinski. În Totalitarian Dictatorship and Autocracy, Friedrich şi Brzezinski au definit regimurile totalitare drept autocraţii moderne caracterizate de şase mari componente:

1. o ideologie oficială la care toţi cetăţenii sunt obligaţi să adere;
2. un partid unic, organizat ierarhic şi care să înregimenteze o proporţie însemnată a populaţiei;
3. monopolul total asupra tehnologiei militare şi a mijloacelor de coerciţie şi luptă armată;
4. monopolul total asupra mijloacelor de comunicare;
5. un sistem de teroare şi represiune politică bazat pe aparatul poliţienesc;
6. un sistem economic centralizat (3);

Note de subsol:

(1) Pentru instaurarea sistemului totalitar în România, vezi Stephen Fischer-Galaţi, The New Rumania. From People's Democracy to Socialist Republic, Cambridge, Massachussetts Institute of Technology Press, 1969; Ghiţă Ionescu, Communism in Rumania. 1944-1964, Oxford, Oxford Publishing House, 1964. Ediţia în limba română: Comunismul în România, Bucureşti, Editura Litera, 1994; Kenneth Jowitt, Revolutionary Breakthroughs and National Development. The Case of Romania, 1944-1965, Berkeley, Los Angeles, University of California Press, 1971.

(2) Hannah Arendt, The Origins of Totalitarianism, New York, Harcourt Brace Jovanovich, 1951.

(3) Carl J. Friedrich, Zbigniew K. Brzezinski, Totalitarian Dictatorship and Autocracy, Cambridge, Harvard University Press, 1956.

Aceste modele teoretice şi-au dovedit utilitatea şi în domeniul studiilor româneşti. Prima etapă a evoluţiei regimului politic comunist în România (1944-1958) a fost definită de Stefan Fisher-Galaţi ca o perioadă de distrugere forţată a ideologiei naţionale româneşti, catalogată drept "burgheză", şi de diminuare a suveranităţii naţionale sub regimul ocupaţiei militare sovietice (4). Aceeaşi etapă a fost descrisă de Michael Shafir ca o perioadă de "acumulare primitivă a legitimităţii" de către Partidul Comunist (5), iar de către Kenneth Jowitt ca un proces de "străpungere", marcat de distrugerea totală de către noile elite comuniste a acelor tipuri de valori, structuri sau comportamente considerate drept surse potenţiale de rezistenţă, alimentând centre alternative de putere (6).

Procesul de destalinizare declanşat în lagărul socialist după 1953 a pus sub semnul întrebării utilitatea modelului totalitar pentru studiul societăţilor comuniste, evidenţiind pluralitatea centrelor de putere şi importanţa factorilor intermediari în viaţa politică (7). Revoluţia maghiară din 1956, precum şi varietatea strategiilor politice de legitimare adoptate de elitele est-europene au evidenţiat diferenţele majore existente între regimurile politice din ţările comuniste est-europene şi modelul sovietic de dezvoltare. În lumina acestor evenimente, Hannah Arendt ezita să catalogheze China, Europa de Est sau Uniunea Sovietică în perioada post-stalinistă drept regimuri totalitare. În contrast, Friedrich şi Brzezinski au susţinut că înlocuirea terorii de masă cu strategii de dominaţie ideologică şi represiune "selectivă" nu a dus la schimbarea naturii acestor regimuri, ci reflecta doar consolidarea lor politică, care le-a permis să înlocuiască teroarea poliţienească prin teroarea psihologică, ce genera teamă şi autocenzură. O nouă generaţie de sovietologi a contestat însă acest model relativ "static" de interpretare a regimurilor comuniste. Utilizând mijloacele specifice istoriei sociale, ei au încercat să evidenţieze crearea unei baze sociale a regimurilor comuniste, rezultat al politicii de urbanizare şi industrializare, şi să identifice diverse grupuri de interese implicate în luarea deciziilor politice, fără a merge însă atât de departe încât să "dez-ideologizeze" regimurile comuniste (8).

Deşi în România nu a avut lor un proces de destalinizare, punctul de cotitură în evoluţia regimului comunist a fost considerat devierea de la cursul politicii externe sovietice, care a avut loc gradual în perioada 1958-1964. Procesul a debutat în 1958, când trupele sovietice au părăsit România, şi a continuat în anii următori, culminând în aprilie 1964, când liderii români au respins "planul Valev" privind diviziunea muncii în cadrul CAER. Ca răspuns la acest plan, care viza transformarea României în furnizoare de produse agricole pentru ţările comuniste mai industrializate, guvernul a emis Declaraţia


Note de subsol:

(4) Stephen Fischer Galaţi, op. cit.; vezi şi idem, Eastern Europe in the 1980s, Boulder, Westview, 1981.

(5) Michael Shafir, Romania. Politics, Economics, and Society. Political Stagnation and Simulated Change, London, Boulder, Frances Pinter, 1985, p. 56.

(6) Kenneth Jowitt, Revolutionary Breakthroughs and National Development. The Case of Romania, 1944-1965, Berkeley, Los Angeles, University of California Press, 1971, p. 7.

(7) Pentru o critică a modelului totalitar de analiză a societăţii comuniste şi limitele sale explicative, cu referire directă la cazul românesc, vezi William E. Crowther, The Political Economy of Romanian Socialism, New York, Westport, Connecticut, London, Praeger, 1988, pp. 1-16.

(8) Vezi William Case, Social History and the Revisionism of the Stalinist Era, în "Russian Review", 46, 4, October 1987, pp. 382-385; Ronald Grigor Suny, Revision and Retreat in the Historiography of 1917. Social History and Its Critics, în "Russian Review", 53, 2, April 1994, pp. 165-182; Sheila Fitzpatrick, Alexander Rabinowitch, and Richard Stites (eds.), Russia in the Era of NEP. Explorations in Soviet Society and Culture, Bloomington, Indiana University Press, 1991, pp. 125-143; Sheila Fitzpatrick (ed.), Stalinism. New Directions, London, Routledge, 1999.

PMR din 21 aprilie 1964, considerată de analişti drept un document politic naţionalist şi antisovietic. Potrivit lui Robert Farlow, coordonatele principale ale noii politici externe a României au fost: o politică economică autonomă în CAER, colaborare militară limitată în cadrul pactului de la Varşovia şi autonomie politică relativă în relaţiile cu Uniunea Sovietică (9).

Întărirea autonomiei interne a României şi consolidarea politică a regimului comunist au contribuit la reorientarea agendei de cercetare spre studiul originilor sociale ale regimului comunist şi "autohtonizarea" a ceea ce iniţial fusese privit drept un regim de ocupaţie. În efortul de a descoperi sursele domestice ale comunismului în Europa de Sud-Est şi de a explica succesul consolidării democraţiilor populare în regiune, numeroase lucrări scrise la sfârşitul anilor 1950 şi începutul anilor 1960 s-au axat pe studiul chestiunii ţărăneşti şi a relaţiilor agrare. În domeniul studiilor româneşti, cea mai importantă lucrare privind relaţiile agrare a fost scrisă de Henry Roberts, care a continuat astfel tradiţia inaugurată încă în perioada interbelică de David Mitrany (10).

În anii 1960 şi 1970, agenda de cercetare a regimurile comuniste s-a axat pe paradigma "modernizării", un concept hegemonic utilizat pentru a descrie strategia regimurilor comuniste de a atinge un nivel de dezvoltare economică asemănător cu ţările din Vestul Europei. În general, accentul cercetării academice a fost pus pe procesul de industrializare şi urbanizare socialistă, pe integrarea regională şi pe relaţiile economice dintre blocul socialist şi sistemul economic capitalist. Numeroşi cercetători au analizat "răspunsul leninist" al elitelor politice comuniste la dependenţa economică şi legătura cu dezbaterile politico-ideologice care au avut loc pe această temă în perioada interbelică (11).

Colapsul strategiilor de modernizare şi schimbarea cursului politicii interne a regimului Ceauşescu a redirecţionat din nou agenda de cercetare din domeniul studiilor româneşti spre studiul culturii politice şi al politicii culturale a regimului, în special al sincretismului dintre comunism şi naţionalism şi crearea ideologiei naţional-comuniste. O analiză de substanţă a politicii interne şi externe a regimului Ceauşescu a fost oferită de Michael Shafir, în Romania, Politics, Economy and Society. Folosind sugestiva sintagmă "simularea schimbării - simularea permanenţei", autorul arată că în politica internă, regimul simula schimbarea, prin slogane propagandistice de genul "noul mecanism economic", sau "noua revoluţie agrară", în timp ce în politica externă regimul simula aderenţa la blocul sovietic, asigurând totodată Vestul Europei în privinţa autonomiei politicii sale externe (12).

La sfârşitul anilor 1970, studiul comunismului a fost revoluţionat de valul de antropologi care au făcut cercetare de teren în Europa Centrală şi de Est (13). Între


Note de subsol:

(9) Robert Farlow, Romania's Foreign Policy. A Case of Partial Alignment, în "Problems of Comunism", 13, May-June 1964 2, pp. 14-24.

(10) Vezi Henry L. Roberts, Rumania. Political Problems of an Agrarian State, Hamden, Conn., Archon Books, 1969; David Mitrany, The Land and the Peasants in Rumania. The War and Agrarian Reform, 1917-21, London, Oxford University Press, 1930; şi David Mitrany, Marx Against the Peasant. A Study in Social Dogmatism, Chapel Hill, University of North Carolina Press, 1951.

(11) Vezi Kenneth Jowitt (ed.), Social Change in Romania 1860-1940. A Debate on Development in a European Nation, Berkeley, University of California, 1978; Daniel Chirot (ed.), The Origins of Backwardness in Eastern Europe, Berkeley, University of California Press, 1989.

(12) M. Shafir, op. cit., p. 193.

(13) Pentru o prezentare de ansamblu a condiţiilor de cercetare şi a implicaţiilor politice ale cercetării de teren în România comunistă, vezi David A. Kideckel, Steven L. Sampson, Fieldwork in Romania. Political, Practical and Ethnical Aspects, în John W. Cole, (ed.), Anthropological Research in Romania, Amherst, University of Massachussets, 1984, pp. 85-102; Steven L. Sampson, David A. Kideckel, Antropologists Going into the Cold. Research in the Age of Mutually Assured Destriction, în Paul Turner and David Pitt (eds.), The Anthropology of War and Peace, Hadley, Mass., Bergin and Garvery, 1989, pp. 160-173; şi Katherine Verdery, How I became nationed, în Ronald Grigor Suny, Michael D. Kennedy (eds.), Intellectuals and the articulation of the nation, Ann Arbor, University of Michigan Press, 1999, pp. 341-344.

antropologii care au contribuit la studiul regimului comunist din România menţionăm pe Katherine Verdery, Claude Karnoouh, Gail Kligman, Daniel Chirot, David A. Kideckel, Steven L. Sampson etc (14). Ei au propus o nouă agendă de cercetare axată pe studierea culturii, a timpului şi a spaţiului, a relaţiilor sociale şi de proprietate şi a identităţii naţionale, utilizând noi perspective teoretice şi metodologice. Antropologii au evidenţiat de asemenea necesitatea accesului direct la texte fundamentale care să fie studiate în contextul social şi intelectual local, printr-o cercetare de lungă durată "pe teren" (15). Ei au criticat "modelul totalitar" de percepţie a societăţii comuniste, care presupunea dependenţa totală a vieţii locale faţă de centru, precum şi omnipotenţa organelor de partid şi de stat, evidenţiind în schimb practicile de dominaţie şi de dispersie şi negociere a puterii la diferite nivele locale şi regionale. Pe termen lung, această disciplină a dat naştere unei noi agende de cercetare îndreptate spre studiul interdisciplinar al societăţii.

Cu puţine dar notabile excepţii, istoriografia românească din perioada comunistă nu a putut participa la acest efort de cercetare. Puţinele studii apărute în ţară nu au scăpat, desigur, grilei ideologice, ele având un pronunţat caracter propagandistic (16). Cea mai importantă contribuţie locală la studiul regimului comunist din România, însă în condiţii de clandestinitate, a fost cea a sociologului Pavel Câmpeanu, care a elaborat o teorie critică asupra societăţilor de tip stalinist, caracterizând regimul comunist din România anilor 1980 prin prisma conceptului de "stalinism de război" (17).


Note de subsol:

(14) Vezi Katherine Verdery, Transylvanian Villagers. Three Centuries of Political, Economic, and Ethnic Change, Berkeley, Los Angeles, University of California Press, 1983; idem, National Ideology under Socialism. Identity and Cultural Politics in Ceauşescu's Romania, Berkeley, Los Angeles, London, University of California Press, 1991; idem, What Was Socialism, and What Comes Next?, Princeton, Princeton University Press, 1996; ediţia în limba română: Socialismul, ce a fost şi ce urmează, Iaşi, Institutul European, 2003. Gail Kligman, Căluş. Symbolic Transformation in Romanian Ritual, Chicago, University of Chicago Press, 1981; idem The Wedding of the Dead. Ritual, Poetics, and Popular Culture in Transylvania, Berkeley, University of California Press, 1988; David A. Kideckel, Agricultural Cooperativism and Social Process in a Romanian Commune, Ph.D. Dissertation, Amherst, Anthropology Department, University of Massachusetts, 1979; idem The Solitude of Collectivism. Romanian Villagers to the Revolution and Beyond, Ithaca, Cornell University Press, 1993; Claude Karnoouh, Comunism, postcomunism şi modernitate târzie: încercări de interpretări neactuale, traducere de Mihai Ungurean, Iaşi, Editura Polirom, 2000.

(15) Vezi Katherine Verdery, Methods, în National Ideology under Socialism. Identity and Cultural Politics in Ceausescu's Romania, ed. cit., pp. 19-20. Ediţia în limba română: Compromis şi rezistenţă. Cultura română sub Ceauşescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994.

(16) Mircea Biji (ed.), Dezvoltarea economică a României 1944-1964, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1965; O. Feneşan, Dezvoltarea agriculturii în Republica Populară Română, Bucureşti, Editura Agro-Silvică de Stat, 1958; N. Giosan (ed.), Agricultura României 1944-1964, Bucureşti, 1965.

(17) Vezi lucrările sale, unele publicate sub pseudonimul Felipe Garcia Casals: The Syncretic Society, White Plains, N.Y., M.E. Sharpe, 1980; The Origins of Stalinism, White Plains, N.Y., M.E. Sharpe, 1986; The Genesis of the Stalinist Social Order, Armonk, NY, M. E. Sharpe, 1988, precum şi România: coadă pentru hrană, un mod de viaţă, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994. Lucrările sale mai recente s-au extins şi asupra studiului cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, precum şi al perioadei de tranziţie: Ceauşescu. Anii numărătorii inverse, Iaşi, Editura Polirom, 2002, respectiv Exit: Towards Post-Stalinism, White Plains, N.Y., M.E. Sharpe, 1990.

Liberalizarea discursului istoric în România după 1989 a creat condiţii pentru reînnoirea agendei de cercetare academică, în special a istoriei perioadei comuniste, într-un efort interdisciplinar la care au participat antropologia, sociologia, ştiinţele politice şi istoria, precum şi lucrările memorialistice. Efortul de cercetare nu a vizat însă în mod egal toate aspectele istoriei comunismului. Istoriografia perioadei comuniste s-a axat în special pe studiul procesului de comunizare a României, luptei pentru putere în Partidul Comunist Român, pe istoria regimului Ceauşescu, în special a politicii sale interne în anii 1980, a cultului personalităţii, a politicii externe şi a statutului minorităţilor naţionale. Prin urmare, există încă puţine lucrări de sinteză privind istoria regimului comunist din România, în ansamblul său. O prima sinteză a regimului stalinist a fost oferită de Victor Frunză, cu accent pe procesul de represiune politică, distrugerea elitelor politice româneşti şi instaurarea regimului politic de tip totalitar (18). Recent, acestei lucrări i s-au adăugat alte sinteze, totale sau parţiale, ale istoriei regimului comunist din România (19).

Perioada de tranziţie de la regimul democrat la regimul comunist (1944-1946), a fost abordată de numeroşi istorici, care au documentat acapararea puterii politice de către comunişti prin falsificarea grosolană a alegerilor din 1946, eliminarea şi distrugerea opoziţiei şi a instituţiilor democrate prin înscenări judiciare (20), eliminarea proprietăţii private, politizarea sferei publice şi instituirea unui sistem de control şi represiune cruntă asupra cetăţenilor, axat pe principiul luptei de clasă (21). Numeroase lucrări au documentat îngrădirea libertăţii religioase, infiltrarea clerului cu agenţi ai poliţiei politice, prigoana abătută asupra Bisericii Greco-Catolice, subordonarea Bisericii Ortodoxe Române prin presiune, şantaj şi colaborare, arestarea şi încarcerarea preoţilor recalcitranţi, campaniile de secularizare, restrângere a influenţei Bisericii şi distrugerea unor lăcaşe de cult (22).


Note de subsol:

(18) Victor Frunză, Istoria Partidului Comunist Român, Aarhus, Editura Nord, 1984; Ediţia a doua: Istoria stalinismului în România, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990; Ediţia a treia: Istoria comunismului în România, Bucureşti, EVF, 1999, care include şi Revoluţia împuşcată sau PR după 22 decembrie 1989 şi 1994.

(19) Pentru o privire sintetică, vezi Dennis Deletant. România sub regimul comunist, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 1997, precum şi capitolul despre comunism semnat de acelaşi cercetător în Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria Românilor, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998. Pentru o amplă sinteză a istoriei politice a Partidului Comunist şi a regimului comunist din România, vezi Vladimir Tismăneanu, Stalinism for All Seasons. A Political History of Romanian Communism, Berkeley, CA, University of California Press, 2003. Ediţie în limba română: Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Iaşi, Editura Polirom, 2005. Pentru o introducere generală, vezi şi Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2005.

(20) Procesul lui Iuliu Maniu. Ancheta, Bucureşti, Editura Saeculum, 2001.

(21) Vezi Dinu C. Giurescu, Imposibila încercare. Greva regală, 1945. Documente diplomatice, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 1999; Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rădescu, Bucureşti, Editura All, 1996; Şerban Rădulescu-Zoner, Daniela Buşe, Beatrice Marinescu, Instaurarea totalitarismului comunist în România, Bucureşti, Editura Cavallioti, 1995. Despre falsificarea alegerilor din 1946, vezi Virgil Ţârău, Alegeri fără opţiune. Primele scrutinuri parlamentare din Centrul şi Estul Europei după cel de al doilea război mondial, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2005. Pentru rolul propagandei în instaurarea regimul comunist, vezi Eugen Denize, Propaganda, în România. Statul şi propaganda, 1948-1953, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2005.

(22) Pentru istoria Bisericii Greco-Catolice, vezi Ioan-Marius Bucur Din istoria Bisericii Greco-Catolice Române (1918-1953), Cluj-Napoca, Editura Accent, 2003; Cristian Vasile, Între Vatican şi Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2003. Pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române, vezi Codruţa Maria Ştirban, Marcel Ştirban, Din istoria Bisericii Române Unite (1945-1989), f. l, Editura Muzeului Sătmărean, 2000; Cristina Păiuşan, Radu Ciuceanu (editori), Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist 1945-1958, vol. 1, Bucureşti, INST, 2001; Olivier Gillet, Religie şi naţionalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist, Bucureşti, Editura Compania, 2001; Cristian Vasile, Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu comunist, Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2005. Pentru represiunea politică împotriva preoţilor, vezi şi Ştefan Iloaie, Paul Caravia, Virgil Constantinescu, Mărturisitori de după gratii. Slujitori ai Bisericii în temniţele comuniste, Cluj-Napoca, Editura Renaşterea, 1995; Paul Caravia, Virgiliu Constantinescu, Flori Stănescu, Biserica întemniţată. România, 1944-1989, Bucureşti, INST, 1998.

În ciuda rolului său de placă turnantă în instaurarea regimului comunist şi în trasarea liniilor sale politice generale, perioada Dej a primit mult mai puţină atenţie în comparaţie cu perioada de după 1965, primele cercetări semnificative în acest domeniu fiind de dată relativ recentă. Într-o carte de pionierat publicată în 1995, Vladimir Tismăneanu a explorat "părţile obscure" ale biografiei politice de tip stalinist a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, percepută nu în termeni apologetici, drept o perioadă de reafirmare a identităţii naţionale, ci ca o perioadă de teroare organizată şi cruntă represiune politică (23). Stelian Tănase a aplicat teoriile elitelor, dezvoltate de Robert Michels şi Giovanni Sartori, precum şi schema teleologică de modernizare imaginată de Cyril Black pentru a studia strategia de legitimare politică şi dezvoltare economică a elitelor politice comuniste (24). Tănase a evidenţiat faptul că, pentru a-şi institui şi consolida dominaţia asupra societăţii, autorităţile comuniste au alternat perioadele de cruntă represiune politică (1948-1953 şi 1957-1961) cu cele de creştere economică şi o anumită relaxare politică (1953-1957 şi 1961-1965).

O direcţie majoră de cercetare a constituit-o istoria fenomenului concentraţionar al Gulagului, rolul crescând al poliţiei politice şi construirea unui stat poliţienesc bazat pe represiunea de masă (25), precum şi regimul de detenţie inuman din închisorile comuniste, adevărate centre de exterminare fizică şi tortură morală (26). Într-o serie de lucrări, Ruxandra Cesereanu a încercat să reconstituie infernul Gulagului, în special pe baza lucrărilor memorialistice (27). Dennis Deletant a studiat sistemul represiv al perioadei Dej (28), precum şi istoria Securităţii în perioada post-1965 (29). Pe baza unor cercetări de amploare


Note de subsol:

(23) Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Bucureşti, Editura Univers, 1995.

(24) Stelian Tănase, Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948-1965, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998.

(25) Pentru o lucrare generală, vezi Gheorghe Boldur-Lăţescu, Genocidul comunist în România, Bucureşti, Editura Albatros, 1992.

(26) Vezi Romulus Rusan (coord.), Memoria închisorii Sighet, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2003; Virgil Ierunca, Fenomenul Piteşti, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990; Paul Goma, Gherla, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990; Constantin Cesianu, Salvat din infern, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992; Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, 3 volume, Bucureşti, Editura Humanitas, 1999-2000.

(27) Ruxandra Cesereanu, Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi literatura închisorilor şi lagărelor comuniste (eseu de mentalitate), Iaşi, Editura Polirom, 2005, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită; pentru sistemul de represiune în România comunistă, vezi şi Ruxandra Cesereanu, (coord.), Comunism şi represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid naţional, Iaşi, Editura Polirom, 2006.

(28) Dennis Deletant, Communist terror in Romania. Gheorghiu-Dej and the police state, 1948-1965, New York, Hurst, 1999. Ediţia în limba română: Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc, 1948-1965, Iaşi, Editura Polirom, 2001.

(29) Dennis Deletant, Ceausescu and the Securitate. Coercion and dissent in Romania, 1965-1989, London, Hurst, 1995, pp. 13-56. Ediţia în limba română: Ceauşescu şi Securitatea. Constrângere şi disidenţă în România anilor 1965-1989, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998.

în arhive, Cristian Troncotă a analizat istoria Securităţii în perioada de început a acesteia, precum şi schimbările intervenite în organizarea şi rolul său de-a lungul timpului (30). Marius Oprea a realizat, de asemenea, o culegere de documente privind istoria Securităţii, cu ample adnotări (31). O altă culegere de studii şi documente a reconstituit sistemul de supraveghere şi control politic exercitat de serviciul de cadre al PCR asupra membrilor săi, o adevărată poliţie politică în interiorul partidului (32). Istoria proceselor politice împotriva opoziţiei democrate şi a epurărilor de partid a fost de asemenea documentată de numeroase studii de caz, colecţii de documente şi lucrări memorialistice, cu referire în special la acţiunile împotriva Anei Pauker, a lui Teohari Georgescu, Vasile Luca sau Lucreţiu Pătrăşcanu, precum şi a "lotului Noica-Pillat" de la sfârşitul anilor 1950 (33).

Numeroase lucrări au analizat îndoctrinarea sistemului de învăţământ, aservirea şi politizarea istoriografiei şi transformarea sa într-un instrument de legitimare politică pus fie în slujba deznaţionalizării şi rusificării forţate, fie în cea a unei propagande naţionaliste deşănţate şi xenofobe (34). Alte lucrări au documentat distrugerea unor ramuri de tradiţie ale cercetării ştiinţifice, prin intervenţia brutală a autorităţilor politice (35).

Deşi nu prea multe, au fost întreprinse importante cercetări privind chestiunile agrare, inclusiv colectivizarea, la nivel naţional sau în diferite zone ele României. Dumitru Şandru a abordat istoria reformei agrare din 1945, precum şi măsurile politice care au premers demararea colectivizării agriculturii (36). Într-una dintre primele lucrări


Note de subsol:

(30) Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România, 1965-1989, Bucureşti, Editura Elion, 2003; Torţionarii. Istoria instituţiei securităţii regimului comunist din România, 1948-1964, Bucureşti, Editura Elion, 2006.

(31) Marius Oprea (ed.), Banalitatea răului. O istorie a Securităţii în documente 1949-1989, studiu introductiv de Dennis Deletant, Iaşi, Editura Polirom, 2002.

(32) Marius Oprea, Nicolae Videnie, Ioana Cîrstocea, Andreea Năstase, Stejărel Olaru, Securiştii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliţie politică, Iaşi, Editura Polirom, 2002.

(33) Vezi, printre altele: Cu unanimitate de voturi, Sentinţele proceselor politice, reunite şi comentate de Marius Lupu, Cornel Nicoară şi Gheorghe Onişoru, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 1997; Reconstituiri necesare. Şedinţa din 27 iunie 1952 a Uniunilor de Creaţie din România, ediţie îngrijită de Mihaela Cristea, Iaşi, Editura Polirom, 2005; Ultima carte. Text integral al declaraţiilor la anchetă ale lui Anton Golopenţia aflate în Arhivele SRI, introducere şi anexă de Sanda Golopenţia, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001. Pentru "cazul" Pătrăşcanu, vezi Mihai Rădulescu, Tragedia lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Convorbiri cu Corneliu Coposu, Bucureşti, Editura Ramida, 1992; Nicolae Henegariu (coord.) et al., Principiului Bumerangului. Documente ale procesului Lucreţiu Pătrăşcanu, Bucureşti, Editura Vremea, 1996; Grigorie Răduică, Crime în lupta pentru putere 1966-1968. Ancheta Cazului Pătrăşcanu, Bucureşti, Editura Evenimentul Românesc, 1999; Belu Zilber, Actor în procesul Pătrăşcanu. Prima versiune a memoriilor lui Belu Zilber, ediţie îngrijită de G. Brătescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997; Lavinia Betea, Lucreţiu Pătrăşcanu. Moartea unui lider comunist. Studiu de caz, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001. Pentru "lotul Noica-Pillat", vezi Stelian Tănase, Anatomia mistificării. Procesul Noica-Pillat, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997; Ediţia a II-a, adăugită, 2003.

(34) Vezi Vlad Georgescu, Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români, Bucureşti, Editura Humanitas, 1991; Toader Buculei, Clio încarcerată. Mărturii şi opinii privind destinul istoriografiei româneşti în epoca totalitarismului comunist, Brăila, Editura Libertatea, 2000; Florin Müller, Politică şi istoriografie în România, 1948-1964, Cluj-Napoca, Nereamia Napocae, 2003; Andi Mihalache, Istorie şi practici discursive în România "democrat-populară", Bucureşti, Editura Albatros, 2003.

(35) Vezi Doina Jela, Cătălin Strat, Mihai Albu, Afacerea Meditaţia Transcendentală, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004.

(36) Dumitru Şandru, Reforma agrară din 1945 în România, Bucureşti, INST, 2000; idem, Decretul 83/1949, în "Arhivele Totalitarismului", anul I, nr. 1, 1993, pp. 133-145; idem, Statutul marii proprietăţi funciare dinaintea promulgării decretului nr. 83/1949, în Romulus Rusan (ed.), Anii 1949-1953: mecanismele terorii, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 1999, pp. 714-734.

dedicate în întregime procesului de colectivizare, Bogdan Tănăsescu conchide că acest fenomen a fost o dramă pentru marea majoritate a populaţiei rurale. Cu proprietatea pierdută, foarte mulţi ţărani au fost nevoiţi să părăsească satele şi să plece în oraşe, în timp ce cei rămaşi au devenit proletari agricoli (37). Fenomenul colectivizării în diverse regiuni a mai fost atins în unele lucrări de doctorat (38), tomuri de documente (39), şi monografii focalizate pe colectivizarea la nivel naţional (40) sau din anumite regiuni (41).

Recent, au fost realizate mai multe cercetări complexe privind situaţia lumii rurale româneşti în anii comunismului şi postcomunismului. Pornind de la modelul oferit de cercetarea lui Jan Myrdal într-un sat din China comunistă, Aurora Liiceanu a făcut în anii 1990 o anchetă în satul Surani, judeţul Prahova (42). Un colectiv coordonat de Alina Mungiu-Pippidi şi Gérard Althabe a făcut investigaţii în două localităţi aflate la poli opuşi în imaginarul colectiv românesc actual, Scorniceşti şi Nucşoara. Concluzia autorilor este că, dincolo de diferenţe, asemănările între cele două localităţi sunt mai importante şi acestea rezidă mai ales în consecinţele ingineriei sociale aplicate timp de jumătate de secol. Cea mai bună dovadă o reprezintă nostalgia generalizată după comunism. Oamenii au rămas încorsetaţi în mecanismele sociale instaurate de comunism, la discreţia mafiilor locale (43).

Cultul megalomanic al personalităţii dictatorului, mecanismele sale de propagare şi înregimentare în masă prin propaganda regimului au fost analizate de numeroase lucrări, printre care cea mai sistematică a fost scrisă de Anneli Ute Gabanyi (44). Analizând "stalinismul antisovietic" al lui Nicolae Ceauşescu, Pavel Câmpeanu a reliefat "originalitea negativă" a cultului megalomanic al personalităţii dictatorului, "vetust" nu numai pentru lumea democrată, ci şi pentru elita stalinismului european (45).


Note de subsol:

(37) Bogdan Tănăsescu, Colectivizarea între propagandă şi realitate, Bucureşti, Editura Globus, f.a. [1994].

(38) Cezar Avram, Procesul de colectivizare a agriculturii în Regiunea Oltenia, 1949-1962, Teză de doctorat, Universitatea din Bucureşti, 1998.

(39) Octavian Roske (ed.), Dosarul colectivizării agriculturii în România, 1949-1962, Bucureşti, Parlamentul
României, Camera Deputaţilor, 1992; Octavian Roske, Ion Bălan, Dan Cătănuş (editori), Colectivizarea agriculturii în România. Represiunea totală. 1957-1962, în "Arhivele Totalitarismului", anul III, nr. 1/1995, pp. 163-187; III, nr. 2/1995, pp. 129-141; III, nr. 3/1995, pp. 140-150; V, nr. 17, nr. 4/1997, pp. 174-188; nr. 18, 1/1998, pp. 173-178; nr. 19-20, 2-3/1998, pp. 161-169; nr. 21, 4/1998, pp. 215-223; nr. 22-23, 1-2/1999, pp. 201-216; nr. 24-25, 3-4/1999, pp. 180-189; Dan Cătănuş, Roske Octavian (editori), Colectivizarea agriculturii în România. Dimensiunea politică, vol. I: 1949-1953, Bucureşti, INST, 2000; Gheorghe Iancu, Virgiliu Ţârău, Ottmar Traşcă (editori), Colectivizarea agriculturii în România. Aspecte legislative. 1954-1962, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000.

(40) Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (editori), Ţărănimea şi puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România, 1949-1962, cuvânt înainte de Gail Kligman, Katherine Verdery, Iaşi, Editura Polirom, 2005.

(41) Marian Cojoc, Dobrogea de la reforma agrară la colectivizarea forţată, Constanţa, Editura Muntenia & Leda, 2001; Ancu Damian, Florin Breazu, Ion Bălan (editori), Colectivizarea în Vlaşca, 1949-1950. Documente, Bucureşti, Editura Vinea, 2002.

(42) Aurora Liiceanu, Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc 1948-1998, Bucureşti, Editura Nemira, 2000; vezi şi Jan Myrdal, Report from a Chinese Village, New York, Pantheon Books, 1965.

(43) Alina Mungiu-Pippidi, Gérard Althabe, Secera şi buldozerul. Scorniceşti şi Nucşoara. Mecanisme de aservire a ţăranului român, Iaşi, Editura Polirom, 2002.

(44) Anneli Ute Gabanyi, The Ceausescu Cult, Bucureşti, The Romanian Cultural Foundation, 2000; Ediţie în limba română: Cultul lui Ceauşescu, Iaşi, Editura Polirom, 2003; vezi şi Mary Ellen Fischer, Nicolae Ceausescu. A Study in Political Leadership, Boulder, L. Rienner, 1989.

(45) Pavel Câmpeanu, Ceauşescu. Anii numărătorii inverse, Iaşi, Editura Polirom, 2002, p. 9.

Aspecte importante ale regimului comunist din România au fost scoase în evidenţă şi de memoriile unor personaje politice de prim rang din perioada Dej sau Ceauşescu, deşi ele au de cele mai multe ori un caracter subiectiv şi justificator, eludând practic adevărul istoric şi responsabilitatea pentru anumite decizii politice în esenţă ilegale (46). De aceea ele trebuie confruntate cu alte surse sau biografii documentate ale unor activişti sau funcţionari de partid, care ne pot schimba percepţia asupra facţiunilor dominante din partid. Spre exemplu, Robert Levy a realizat o monografie privind-o pe Ana Pauker, personaj care a supervizat în primii ani procesul de colectivizare. Concluzia autorului este că, în ciuda imaginii construite după 1952 de rivalii din PMR ai Anei Pauker şi a responsabilităţii sale fără tăgadă în instaurarea regimului comunist, aceasta s-a pronunţat totuşi pentru adoptarea unei căi proprii, moderate, în colectivizarea agriculturii româneşti, diferită de modelul sovietic (47).

Alături de cercetările secvenţiale asupra unor aspecte majore ale regimului comunist, o contribuţie majoră o constituie editarea de documente. Până în momentul de faţă, în plan intern au fost publicate numeroase volume de documente, în special de către Arhivele Naţionale, SRI şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, dar şi de alte grupuri de cercetare (48), cu accent îndeosebi asupra dimensiunii politice a istoriei regimului comunist (49) sau a aspectelor sale legislative (50).

Surse despre perioada comunistă, centrate mai ales asupra represiunii şi rezistenţei anticomuniste, au mai fost publicate şi în diferite reviste sau ca anexe extinse, la unele cărţi de regulă cu caracter reconstitutiv. Importante studii, în special cu caracter memorialistic, dar şi numeroase lucrări analitice, au fost publicate în reviste care au avut ca scop recuperarea memoriei represiunii şi rezistenţei în perioada comunistă: Memoria,


Note de subsol:

(46) Pentru memorii ale unor cadre de partid marcante din perioada Dej, vezi Lavinia Betea, Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României, Arad, Ioan Slavici, 1995; Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu. Convorbiri, Bucureşti, Evenimentul Românesc, 1997; Gheorghe Apostol, Eu şi Gheorghiu-Dej, Bucureşti, ediţie de casă, regie proprie, 1998; Iulian Stănescu, Gheorghe Apostol se confesează, interviu în "Dosarele istoriei", nr. 12, 2001, pp. 41-48, nr. 2, 2002, pp. 40-43, nr. 3, 2002, pp. 51-58; Gheorghe Gaston Marin, În serviciul României lui Gheorghiu-Dej. Însemnări din viaţă, Bucureşti, Editura Evenimentul Românesc, 2000; Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, Selecţie, introducere şi note de Lavinia Betea, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000; Cornel Burtică, Culpe care nu se uită, convorbiri cu Rodica Chelaru, Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2001.

(47) Robert Levy, Ana Pauker. The Rise and Fall of a Jewish Communist, Berkeley, University of California Press, 2000. Ediţia în limba română: Gloria şi decăderea Anei Pauker, Iaşi, Editura Polirom, 2002.

(48) Vezi Din documentele rezistenţei, în "Arhiva Asociaţiei foştilor deţinuţi politici din România", nr. 1, 991, nr. 2, 1991, nr. 3, 1991, nr. 4, 1992, nr. 5, 1992, nr. 6, 1992, nr. 7, 1992, nr. 8, 1993.

(49) Vezi, selectiv: Ioan Scurtu (coord.), România. Viaţa politică în documente. 1945, Bucureşti, Arhivele Statului din România, 1994; idem (coord.), România. Viaţa politică în documente. 1946, Bucureşti, Arhivele Statului din România, 1996; Stenogramele şedinţelor Biroului Politic al Comitetului Central al PMR 1948, ediţie întocmită de Camelia Moraru et al., Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României, 2002; Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al PMR 1949, ediţie întocmită de Camelia Moraru et. al., Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României, 2003; România. Viaţa politică în documente. 1950, Bucureşti, Arhivele Naţionale ale României, 2002; Cartea Albă a Securităţii, vol. 1, 23 August 1944-30 August 1948; vol. II, August 1948-Iulie 1958; vol. III, 1958-1968, Bucureşti, SRI, 1994-1997; Arhivele Securităţii, vol. 1, Bucureşti, CNSAS, Editura Pro Historia, 2002.

(50) Gheorghe Iancu, Virgiliu Ţârău, Ottmar Traşcă (editori), Colectivizarea agriculturii în România. Aspecte legislative, 1949-1962, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000.

Analele Sighet (51), Arhivele Totalitarismului (52), Anuarul Institutului de Istorie Orală, Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă (53). La acestea se adaugă dicţionare şi enciclopedii privind membrii de partid marcanţi şi torţionarii responsabili pentru implementarea represiunii politice în România, pe de o parte, sau victimele represiunii politice, pe de altă parte. Informaţii despre represiunea politică din perioada comunistă, privind în special campania de colectivizare, deportările din Bărăgan ale germanilor şi sârbilor (54), mişcările de rezistenţă anticomunistă (55), precum revoltele de la Braşov din 1987 (56), pot fi găsite şi în lucrări de istorie orală, care au utilizat în special metoda "povestea vieţii". Aceste surse şi instrumente de lucru sunt indispensabile pentru efortul de reconstituire sistematică a istoriei regimului comunist (57).

În concluzie, studiul regimului comunist se află încă într-un stadiu incipient. Vreme îndelungată, cercetarea ştiinţifică a fost stânjenită nu doar de obstacolele explicit ideologice, ci şi de regimul extrem de restrictiv al accesului la surse. Până în 1989 era practic imposibilă consultarea documentelor, la fel ca şi efectuarea interviurilor de istorie orală privind istoria regimului comunist. Schimbarea de regim din anul amintit a deschis calea cercetărilor pentru diferite subiecte, treptat devenind accesibile diverse fonduri aflate în Arhivele Naţionale Istorice Centrale şi la filialele judeţene ale acestora, în Arhivele Serviciului Român de Informaţii, în Arhiva CNSAS, la Direcţia Instanţelor Militare şi la Tribunalele Militare Teritoriale, precum şi în arhivele comunale. În acelaşi timp, istoria orală, altfel spus istoria cu martori, esenţială pentru înţelegerea istorieirecente, constituie o sursă importantă pentru cercetători, creându-se astfel premisele pentru o abordare mai complexă a istoriei regimului comunist, atât la nivel naţional, cât şi la diferite niveluri locale şi regionale.


Note de subsol:

(51) Analele Sighet, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, vol. 1: Memoria ca formă de justiţie, 1994; vol. 2: Instaurarea comunismului - între rezistenţă şi represiune, 1995; vol. 3: Anul 1946 - începutul sfârşitului, 1996; vol. 4: Anul 1946 - scrisori şi alte texte, 1997; vol. 5: Anul 1947 - căderea cortinei, 1997; vol. 6: Anul 1948 - instituţionalizarea comunismului, 1998; vol. 7: 1949-1953 - Mecanismele terorii, 1999; vol. 8: Anii 1954-1960. Fluxurile şi refluxurile stalinismului, 2000; vol. 9: 1961-1972. Ţările Europei de Est între speranţele reformei şi realitatea stagnării, 2001; vol. 10: Anii 1973-1989. Cronica unui sfârşit de sistem, 2003.

(52) "Arhivele totalitarismului", revistă editată de Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, apare la Bucureşti începând din 1993. Pentru scopurile revistei şi agenda de cercetare a institutului, vezi Radu Ciuceanu, Un proiect realizat: INST, în "Arhivele totalitarismului", anul I, nr. 1/1993, pp. 5-10.

(53) Vezi vol. 1, 2002: Despre Holocaust şi Comunism, Iaşi, Editura Polirom, 2003; vol. 2, 2003: Politică externă comunistă şi exil anticomunist, Iaşi, Editura Polirom, 2004.

(54) Smaranda Vultur (ed.), Istorie trăită - istorie povestită. Deportarea în Bărăgan, 1951-1956, Timişoara, Amarcord, 1997; Miodrag Milin, Liubomir Stepanov, Golgota Bărăganului pentru sârbii din România, 1951-1956, traducere de Ivo Muncean, Timişoara, Uniunea Democratică a Sârbilor şi Caraşovenilor din România, 1996.

(55) Pentru istoria rezistenţei anticomuniste, vezi Ştefan Bellu, Pădurea răzvrătită. Mărturii ale rezistenţei anticomuniste, Baia Mare, Editura Gutinul, 1993; Adrian Brişcă, Radu Ciuceanu, Rezistenţa armată din Bucovina, 1944-1950, Bucureşti, INST, 1998; Ioan Eşan, Vulturii Carpaţilor. Rezistenţa anticomunistă din Munţii Făgăraş. 1948-1958, Bucureşti, Editura RAR, 1993; Garda Tineretului Român [Braşov, 1958]. Istoria unei organizaţii anticomuniste, ediţie îngrijită de Marius Oprea şi Horia Salcă, Braşov, Transilvania Expres, 1998; Ion Gavrilă-Ogoranu, Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Rezistenţa anticomunistă în Munţii Făgăraşului, 4 vol., Timişoara, Editura Marineasa, 1993-1995, 1999; vol. 4, Făgăraş: Mesagerul de Făgăraş, 2004; Doru Radosav, Valentin Orga, Almira Ţentea, Florin Cioşanu, Cornel Jurju, Cosmin Budeancă, Rezistenţa anticomunistă din Munţii Apuseni. Grupurile "Teodor Şuşman", "Capotă-Dejeu", "Cruce şi Spadă". Studii de istorie orală, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2003.

(56) Marius Oprea, Stejărel Olaru, Ziua care nu se uită, Iaşi, Editura Polirom, 2002. Ediţie în limba engleză: The Day We Won't Forget. 15 November 1987, Braşov, Iaşi, Editura Polirom, 2003.

(57) Liviu Marius Bejenaru, Florica Dobre (coord.) et al., Membrii CC al PCR 1945-1989. Dicţionar, studiu introductiv de Nicoleta Ionescu-Gură, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2004; Doina Jela, Lexiconul negru, unelte ale represiunii comuniste, Bucureşti, Editura Humanitas, 2001. Ultima carte reuneşte peste 1700 de portrete de anchetatori, gardieni, temniceri şi torţionari care au fost implicaţi în sistemul de represiune comunist.